ComenteazăCu toate că a recunoscut că balonul oval nu este atât de ușor de lovit cu piciorul, Andreea s-a distrat copios în timpul ”reprizei” de rugby în care a încercat să-l trimită cu piciorul, din dropgol, pe deasupra transversalei. ”În sala de gimnastică a fost o provocare pentru Ronan, dar, în același timp, și pentru mine. El a renunțat la sportul de performanță de aproximativ doi ani, la mine s-au scurs mai bine de doisprezece ani. A fost o reîntoarcere în timp, dar una foarte frumoasă. M-am bucurat că și el a acceptat provocarea și deși, repet, nu e simplu pentru cineva care nu a practicat niciodată gimnastica chiar și să execute niște elemente ușoare poate fi destul de dificil. Însă a avut curaj și zic eu că s-a descurcat foarte bine. Cât despre mine, la rugby, încă mă doare glezna. Probabil că mâine (n.r. – azi) mă voi resimți și mai tare, dar atâta timp cât el a acceptat provocarea din sala de gimnastică nu aveam cum să-l refuz la rugby. N-a fost foarte dornic să-mi ofere foarte multe sfaturi, dar m-a învățat câte ceva despre lovitură, despre cum se așază mingea. Știu că a fost foarte bun la sportul pe care l-a precaticat și mai ales la lovituri (n.r. – de țintă), dar cred că a contat cel mai mult ca noi să promovăm frumusețea fiecărui sport în parte”.