Într-o postare făcută pe o rețea de socializare, Netolitzchi povestește cum a trăit cutremurul din 4 martie 1977. ”În jurul orei 21.00, împreună cu patru colegi de echipă, de la Liceul Sportiv nr. 35 din București, consumam o prăjitură la cofetaria Scala, de pe bulevardul General Magheru. La ora 21.21, am fost șocați de zgomotul infiorător al geamurilor mari ale cofetăriei, care au început să tremure. Masa a început să se clatine… Pământul se cutremura… Nu prea realizam noi ce se întâmplă… Gigi Neculce a conștientizat primul ce se petrece. Ne-am ridicat de la masă – plătisem consumația – și fiecare cu destinul lui.

Când ieșeam din cofetărie, am văzut oamenii de la mese privindu-ne mirați de graba cu care părăseam cofetaria! Masa noastră era în colțul cofetăriei, departe de prima ușă de acces. Am ieșit în bulevard, trăgând cu mine și o angajată. Și am văzut cum semaforul suspendat din centrul intersecției a căzut pe o mașină. Și cum o porțiune a blocului unde se afla cofetaria s-a prăbușit în partea dreaptă, spre lacto-barul paralel cu bulevardul! Am ajuns – în mod normal, nu aveam ce să caut acolo – în mijlocul bulevardului, printre rânduri de mașini, autobuze și troleibuze. A urmat un vuiet puternic și am fost învăluit de un nor de praf provocat de prăbușirea unei părți din blocul Scala! A urmat o clipă de liniște profundă! Când s-a ridicat norul de praf, am realizat dezastrul produs de cutremur și faptul că am avut zile!

Dacă blocul se prăbușea spre bulevard, consecințele puteau fi tragice pentru mine! Așa a vrut Dumnezeu! Să aniversez astăzi, 38 de ani! Minunea de la cofetăria Scala. M-am născut a doua oară! Le urez, cu această ocazie, ”La multi ani!”, fraților mei de conjuctură Richter Gigi Neculce , Richter Voicu Suciu, Richter Alexandru Buzeșteanu și Richter Radu Popovici!”, a scris Netolitzchi, care urma să-și sărbătorească ziua de naștere pe 6 martie. ”Nu a existat nici o aniversare a zilei mele fără tort. Pe 6 martie 1977, când am împlinit 19 ani, în timp ce Capitala era declarată zonă calamitată, mama mi-a adus tort de la hotelul Intercontinental”.

Anton Netolitzchi a fost unul dintre jucătorii emblematici ai echipei de baschet Steaua și ai naționalei. El a fost selecționat de 46 de ori în echipele de juniori și tineret (1974-1977), respectiv de 130 de ori în cea de seniori (1978-1989) ale României. A participat la patru ediții ale Campionatului European, ocupând cu aceasta locul 10 în 1985 și 12 în 1987 (grupa A), 2 în 1984, 3 în 1986 (calificare în grupa A). Campion național la toate categoriile de vârstă, a obținut titlul la seniori de 11 ori cu CSA Steaua. A participat la nouă ediții ale cupelor europene, în 5 rânduri evoluând în Cupa Campionilor Europeni. Maestru emerit al sportului (1997), a activat apoi ca antrenor de baschet, dar și ca șef al Biroului Instruire Sportivă la Steaua (vicepreședinte), între 2001 și 2008.

Atunci și-a pierdut viața campionul de kaiac-canoe Tudor Stavru

Cutremurul din 1977 a fost cel mai puternic din ultimul secol, în România. Seismul a avut o magnitudine de 7,2 grade pe Scara Richter și a durat circa 56 de secunde. Acesta s-a soldat cu circa 1.500 de morți, dintre care aproape 1.400 numai în București – s-au înregistrat 11.300 de răniți, iar circa 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Seismul a avut efecte catastrofale în Moldova și Muntenia, dar și în Bulgaria, însă unda de șoc a fost resimțită în toată Europa Centrală și de Est. În București, serios afectată de cutremur a fost zona centrală. Printre clădirile care s-au prăbușit atunci s-au numărat cele în care funcționau cofetăriile Scala și Casata, precum și restaurantul Dunărea.

Printre personalitățile care au murit în urma cutremurului din 1977 se numără actorul Toma Caragiu și regizorul Alexandru Bocăneț (cei doi au fugit pe scări, în blocul Continental, aflat lângă Biserica Rusă), solista de muzică ușoară Doina Badea, prozatorul și romancierul Alexandru Ivasiuc, poeții Anatol E. Baconsky, Veronica Porumbacu și Daniela Caurea, criticii și istoricii literar Mihai Gafița și Savin Bratu, pictorița Despina Ghinokastra Istrati, arhitectul și scenograful de film Liviu Popa, solista de muzică populară Filofteia Lăcătușu, mezzosoprana Mihaela Mărăcineanu.

Nici sportul românesc nu a rămas neatins în urmă cu 38 de ani. Printre cei care au murit s-a numărat și cascadorul Tudor Stavru. Acesta fusese campion național la kaiac-canoe, sub culorile clubului Dinamo. Și a fost recrutat de regizorul Sergiu Nicolaescu în prima echipă de cascadori români care a lucrat la filmul ”Dacii”. Stavru și ceilalți cascadori au participat la operațiunile de căutare a supraviețuitorilor cutremurului din martie 1977. El a murit în urma unei operațiuni la blocul Nestor, pe locul unde se află acum Hotelul Radisson Blu. El a urcat într-un apartament distrus parțial, iar la coborâre un cablu de oțel, de care s-a prins, a cedat, prăbușindu-se în gol de la mare înălțime (etajul opt)… Stavru a fost înmormântat la Cernavodă, sicriul fiind purtat de regizorii Sergiu Nicolaescu și Doru Năstase, precum și de colegii săi cascadori. El a fost socotit un erou, criticul de film Ecaterina Oproiu numindu-l ”Omul fără de moarte”.

România și Franța au jucat un meci de rugby în scopuri caritabile

Oamenii de rugby au fost și ei printre cei care au sărit în ajutorarea familiilor afectate de cutremurul din urmă cu 38 de ani. Pe 4 iunie 1977, pe stadionul ”Parc des Princes” din Paris s-a desfășurat un meci în scopuri caritabile între selecționatele Franței și României. ”Cocoșii” s-au impus la limită (9-6). Această partidă n-a fost inclusă atunci în palmaresul celor două reprezentative, care, în acea perioadă, se înfruntau într-un meci-test anual.

 
 

Urmărește-ne pe Google News