Anton Weiszenbacher, câştigător al Cupei Campionilor în 1986: «Eu n-am avut loc în faţă!»

Libertatea: Cum aţi ajuns la Steaua?
Anton Weiszenbacher: Întâmplător! Nu împlinisem 20 de ani când am semnat cu… Dinamo! Mă recomandase Constantin Frăţilă, care îmi fusese antrenor la FC Baia Mare. Probabil că Armata aflase ce transfer vor să facă cei de la Interne şi, în noaptea dinainte de a ajunge în Ştefan cel Mare, m-au luat cu un ARO de acasă şi m-au dus la Bucureşti, la Steaua, ca să fac… stagiul militar!

Aţi fost fundaş de la început?
Am început pe la 12- 13 ani şi am jucat mijlocaş ofensiv la juniori. La Minerul Baia Sprie eram chiar golgheter. Dar s-a accidentat un fundaş şi antrenorul m-a pus în apărare. Şi acolo am rămas!

Ce model aţi avut în carieră?
Pele, Beckenbauer, dar şi Loţi Bölöni. Am avut multe de învăţat de la ultimul dintre cei amintiţi!

Nu ştiaţi pe nimeni când aţi ajuns în Ghencea?
Ba da, pe Anghel Iordănescu! Mă antrenase la naţionala de juniori!

Ai mustaţă, stai în spate

Nu v-a fost frică de Bucureşti?
Nu, pentru că doream să-mi fac o carieră! Eram, cum se spune, cu capul înainte. Într- adevăr, mi-a fost greu. Acolo era o echipă în care reuşeai să intri doar dacă se accidenta vreun titular. Culmea, eu eram coleg de cameră chiar cu adversarul meu pe post, Ilie Bărbulescu.

Recomandări

Mircea Geoană, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „România este, în continuare, un loc în care șmecherii par să se descurce mai bine”

Aţi avut vreun avantaj?
Aveam un salariu de 3.000 de lei, dar mi se dădea la trei luni o dată, iar banii se duceau direct acasă, la tata, care era miner.

Aţi fost pe bancă la Sevilla, la marea finală din 1986…
Da! Şi nu numai acolo. Am jucat cu Anderlecht, am participat la finala Cupei Intercontinentale cu River Plate, de la Tokyo…

Cu cine eraţi prieten?
Cu nimeni! Era greu să-ţi faci prieteni! Când am ajuns în Ghencea, echipa era deja formată din fotbaliştii mai bătrâni, “senatorii”. Eu nu eram cu balerinele, cu distracţia, vedeam doar muncă şi atât! Nu-mi permiteam să fiu şmecher!

Doar doi ani aţi stat la Steaua…
Păstrez bucuria că am făcut parte din singura echipă din România care a cucerit Cupa Campionilor Europeni. A fost cea mai mare satisfacţie!

Care e amintirea cea mai haiosă?
(Râde) La premierea pe care a făcut-o Nicolae Ceauşescu, m- au pus mai în spate. Că nu eram frumos, că aveam mustaţă, că nu ştiu ce… Eu n-am avut niciodată loc în faţă!

Mustaţa are vreo poveste specială?
Nici una. Mi-am lăsato de tânăr şi am păstrat-o mult timp!

Valentin l-a gonit la Craiova

Întrebat dacă păstrează vreun regret din perioada Steaua, Anton a dezvăluit: “S-a dorit ca toţi fotbaliştii naţionalei să joace în Bucureşti, iar pe mine m-au dat, împotriva voinţei mele, la Craiova, la schimb cu Ungureanu. A fost prima oară când am vorbit faţă în faţă cu Valentin Ceauşescu. M-a obligat să-mi fac bagajele. În Bănie Anton Antal am stat doar şase luni”.

Recomandări

Autostrada peste Carpați care ar putea fi scoasă integral la licitație în 2024. Drumul montan de mare viteză, proiectat să fie inaugurat în 5 ani

Citeşte şi: Exclusiv / Anton Weiszenbacher: «Antrenorul nu are nici un cuvânt în faţa lui Gigi Becali»

Urmărește-ne pe Google News