“Mă descurcam, deși e altă lume… De exemplu, în Arabia
Saudită găsești orice îți dorești să mănânci. Mai puțin carne de porc și
alcool. Există zeci de restaurante cu diverse specifice, inclusiv românesc! În
Ryad sunt inclusiv McDonaldʼs, dar produsele nu au carne de porc. Deloc! Dacă
la mâncare prețurile sunt foarte bune, asemănătoare cu cele din România, apa
este foarte scumpă. E un lux! Un litru de apă costă 2 dolari. Cu banii ăștia îți
poți achiziționa 10 litri de benzină! Am încercat aproape toate felurile de
mâncare din Arabia Saudită, sunt geniale, trebuie încercate dacă ajungeți pe
acolo”, spune Panait.
“Rugăciunea e
sfântă. Opresc tot”
Ciprian a avut probleme serioase cu antrenamentele
echipelor sale.
“Am încercat să fac câte două antrenamente pe zi. Toată
lumea a fost de acord, dar la un moment dat, am fost nevoit să mă opresc. Nu se
mai putea face asta… Jucătorii se trezeau zilnic la ora 4.00, pentru că urma
rugăciunea. Se întrerup din orice pentru acest ritual. Nu-i interesează de
nimeni și de nimic. E ceva sfânt pentru ei. După ce se rugau, veneau la
antrenament. La 6.00 erau deja obosiți”, dezvăluie tehnicianul.
“Al doilea antrenament era programat seara târziu, pentru că era foarte cald. Nu puteai să ieși din casă pe timpul zilei, dar să mai alergi, să depui efort! În timpul Ramadanului, eu, ca străin, nu aveam voie să beau apă în locurile publice! Nici măcar în mașină. Poți avea probleme mari de tot, dacă încalci regulile de acolo!”, a mai spus Ciprian.
Trebuie să fii foarte atent, pentru că acolo nu e de joacă. Chiar nu e! Nu merge ca la noi… Acolo n-ai voie să te uiți la femei sau să intri în vorbă cu ele. Oricum, poliția e prezentă peste tot și nu iartă pe nimeni dacă greșește!
Ciprian Panait
“Jucătorii făceau
500 de kilometri pentru antrenament”
Din Arabia Saudită, Panait a ajuns în Oman,
la FC Sohar, în prima ligă!
“M-am dus acolo cu gândul că pot face performanță. Eram
încântat și am plecat cu obiective mari. Doar că am rămas șocat de ce am găsit!
Nu mi-a venit să cred. Atât de mare a fost dezamăgirea legată de condițiile pe
care le-am găsit și de organizare… Apartamentul în care stăteam era ceva… ca
o garsonieră penibilă, un dezastru! Stăteam singur și mă întrebam cu ce-am
greșit de-am ajuns acolo… Ce-mi arătaseră ei și ce mi-au dat… Diferențe mari,
mari de tot”, spune antrenorul 43 de ani.
Acesta a mai dezvăluit: “De la primul antrenament am realizat că nivelul este extrem de scăzut acolo. N-aveai ce să faci cu ei… Să mă scuze, dar fotbaliștii nu sunt profesioniști. Majoritatea sunt angajați în armată sau în poliție. Căpitanul meu de echipă se trezea în fiecare dimineață la 5.00 și trebuia să fie în unitate! Care era la 250 de kilometri de orașul în care noi ne desfășuram activitatea. Trebuia să stea la unitate până în jurul orei 16.00, după care se urca în mașină, conducea din nou 250 de kilometri înapoi spre Sohar și din mașină intra direct în cel de-al doilea antrenament. Ce performanță să faci cu el?”.
Căpitanul meu de echipă se trezea în fiecare dimineață la 5.00 și trebuia să fie în unitate! Care era la 250 de kilometri de orașul în care noi ne desfășuram activitatea. Trebuia să stea la unitate până în jurul orei 16.00, după care se urca în mașină, conducea din nou 250 de kilometri înapoi spre Sohar și din mașină intra direct în cel de-al doilea antrenament. Ce performanță să faci cu el?”.
Un moment inedit s-a petrecut când am fost invitat acasă de un prinț care avea legătură cu Al Hilal. Avea un palat uriaș! M-a șocat când a deschis o cameră foarte mare, unde era un apartament rezervat în totalitate trabucurilor! Cu temperatură optimă, totul ca la carte.
Ciprian Panait, antrenor