Antrenorul Cristi Pustai, tehnicianul celor de la Gaz Metan Mediaș, este un tip aparte în peisajul fotbalului românesc, plin de scandalagii și de agramați.
Cristi Pustai, profesor de matematică, și-a respectat promisiunea de a recita câte ceva după fiecare victorie. De data aceasta, după succesul echipei sale pe terenul celor de la FC Voluntari, fostul atacant a recitat două poecii, nu una.
Antrenorul Cristi Pustai a recitat două poezii de Adrian Păunescu și de Nichita Stănescu
„Hai să încetăm cu limbajul de lemn: ne-am dorit mai mult victoria…cele trei puncte sau nu comentez arbitrajul. Acum o să vă recit ceva”, a spus tehnicianul. Pustai a recitat „A mea”, de Adrian Păunescu, şi „Emoţie de toamnă”, de Nichita Stănescu.
„A mea”, de Adrian Păunescu
Cum treci acum şi apa e-n ruine,
şi-ţi este bine si îmi este bine,
aş vrea să-ţi spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu milă şi mirare
cu întrebare si cu disperare,
cu gelozie si cu larmă mare,
c-un fel de fărdelege care doare.
Şi jur pe tine şi pe apa toată
care ne ţine barca înclinată
că vei rămâne – dincolo de număr
şi dincolo de forme, măşti si vorbe –
a mea, de-a pururi, ca un braţ în umăr.
„Emoţie de toamnă”, de Nichita Stănescu
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.