ComenteazăPeste 300 de meciuri a condus Balaj în Liga 1. A debutat în Divizia A la data de 10 septembrie 2000, când a condus la centru un meci dintre Steaua București și FC Brașov.
A condus primul derby de România în 2002, an în care a arbitrat și prima sa finală de Cupa României.
Este arbitru FIFA din 2003, primul său meci internațional fiind între Elfsborg și Spartak Moscova, în primul tur al Cupei UEFA, la 15 octombrie 2005.
A debutat în Liga Campionilor în septembrie 2010, când a condus partida dintre AC Milan și AJ Auxerre. Este arbitrul român cu cele mai multe finale de Cupa României conduse și este pe locul 1 și în topul celor mai multe confruntări Steaua – Dinamo arbitrate.
”Mă uit la această foaie de ceva timp şi nu ştiu cum să încep. Era mai uşor cu foile de joc! Mă uit şi nu îmi vine să cred că azi e ziua. ZIUA în care voi purta pentru ultima oară ecusonul de arbitru. Sună greşit ecuson, este parte din mine deja. Cum să te desparţi de o parte din tine?! Îmi iau fluierul şi intru: ultimele 90 de minute cu prietenul meu de mână. Îl am din anul 2008. A fost mereu acolo, la succese și eșecuri, la bine şi mai puţin bine. La Steaua-Dinamo, în Champions League, în toată lumea.
”Am o listă de mulțumiri de aș umpe două stadioane: în special față de mama și tata, tătucu și mami Nuți, Ela, fetele mele – Aida și Alisa”
Am o listă atât de mare mulțumiri, că aş umple două stadioane din ţară. Dar în primul 11 vreau să îmi exprim recunoștința față de familie: în special față de mama și tata, tătucu și mami Nuți, Ela, fetele mele – Aida și Alisa. Nu pot să uit de prietenii mei dragi pentru care omul Balaj a însemnat mereu mai mult decât arbitrul Balaj. Au fost, sunt și vor rămâne mereu lângă mine, chiar şi când nocturna se stinge şi spectatorii pleacă acasă.
Vreau să le mulțumesc tuturor colaboratorilor de la CCA, FRF și LPF, tuturor oamenilor din fotbal de la care am avut ce învăța. Colegilor arbitri, alături de care am petrecut clipe de neuitat. Îmi pun mari speranțe că vor prețui ceea ce am construit împreună. Preşedinţilor de club cu care am păstrat o relație de respect reciproc. Fiecărui jucător care a transpirat pe terenul de fotbal alături de mine. Vreau să le mulțumesc tuturor jurnaliștilor și mărturisesc că am simțit că m-au răsfățat mai mult decât meritam.
Şi mai ales vreau să îţi mulţumesc ție, dragă suporter de România! Relaţia noastră nu a fost una de iubire, dar unde în lumea asta există cineva care îl place pe arbitru?! Dar a fost una de fair play şi pentru asta îţi mulţumesc. Am remarcat că stadioanele sunt din ce în ce mai goale și îmi pare sincer rău că te las și eu singur, dragă suporter! Dar nu îţi pierde speranţa. Şi mai ales iubirea pentru fotbal.
Povestea mea cu fotbalul nu se încheie azi. Aşa cum un suporter nu se leapădă de iubirea pentru echipa lui când se termină meciul şi se reîntoarce acasă. Azi doar voi pleca de la stadion, nu şi din fotbal. Și știu că împreună putem să creştem fotbalul din România. Așa că vreau să te rog, dragă suporter, să faci ceva pentru mine: să te baţi! Da, să te baţi. Ştiu că e anormal ca un arbitru să ceară BĂTAIE, dar eu asta te rog: să te lupți pentru ce iubeşti, pentru echipa ta, pentru legenda lipită pe uşa de la cameră, pentru fotbalul la care ții atât de mult. Luptă-te, respectă şi iubeşte. Şi restul se rezolvă!
Mă uit la foaia asta şi nu mi se mai pare aşa înfricoşător meciul de diseară. Nu e ultima mea seară. E prima! Prima în care vin lângă tine, în peluza mare a fotbalului, să cântăm împreună.
Al tău pe viaţă,
Cristi Balaj”.