„Arbitrul nu este actorul meciului”

Anii de inceput: “Colegii de scoala m-au indrumat spre un curs de arbitraj. Am spus: ŤDe ce nu?Å¥, pentru ca la 17 ani suntem tentati sa incercam multe chestii, care iti ofera experiente diverse. Chiar si atunci cand nu esti convins ca merita, tot incerci, pentru ca este nebunia specifica varstei. Dar la mine rezultatele au fost bune, iar acest lucru mi-a dat multa incredere”.
Idealuri: “Orice copil viseaza, mai mult sau mai putin, sa devina fotbalist, la un nivel cat mai inalt. Cand colectionezi abtibilduri Panini (n.r. colectiile celebre cu figurile jucatorilor), iti doresti sa ajungi ca ei, sa evoluezi in prima divizie sau in echipa nationala. Apoi realizezi ca nu te tin picioarele. Asa ca te lasi pagubas si te rezumi la a juca doar cu prietenii, in timpul liber. Eventual mai ai si kilograme in plus si optezi sa fii arbitru. Eu asta am ales”.
Antrenament: “Este o parte a pregatirii. Este lucrul cel mai important al meseriei noastre. Conteaza atat pregatirea fizica, cat si cea mentala. E foarte dificil sa te pregatesti pentru un meci de fotbal. Stresul trebuie sa fie minim inaintea partidei, trebuie sa ai parte de liniste, sa-ti pastrezi energia psihica. Depinde si de fiecare om in parte. Unii sunt mai nervosi si nu pot dormi in noaptea dinaintea meciului. Asa sunt si unii jucatori. Eu unul sunt un tip foarte calm, reusesc sa dorm in seara dinaintea partidei, uneori chiar si cu cateva ore inainte de disputa pe care o arbitrez. Este bine, pentru ca vii foarte relaxat pe teren”.
Intelegerea fotbalului: “Pentru a arbitra un meci de fotbal trebuie sa stii foarte bine fenomenul. Trebuie sa cunosti stilul tactic al formatiilor, pentru ca un 4-4-2 este diferit de un 3-4-3. Sunt diferite caracteristici pe care daca le ghicesti ai o sarcina mai usoara ca arbitru. Trebuie sa-ti adaptezi si atitudinea fata de ceea ce se intampla pe teren si-n afara lui”.
Citirea jocului: “Un arbitru trebuie sa se schimbe de la un joc la altul. Nu poti spune Ťacesta e stilul meu de a arbitraÅ¥, pentru ca nu inseamna nimic. Arbitrul nu e actorul dintr-un meci. El serveste cauza partidei”.
Cea mai mare greseala: “Daca este comisa in minutul 90, iar adversarul nu mai poate reactiona, atunci e ceva grav, poate fi decisiva pentru rezultat. Dar a gresi este ceva ce face parte din natura oamenilor. Este la fel ca atunci cand un jucator rateaza un penalty sau un reporter imi pune o intrebare gresita. Nu putem spune ca suntem perfecti”.
Fair play: “Cand intru pe teren, nu mai conteaza simpatia mea pentru o echipa. Nu ma intereseaza ce echipa arbitrez. Am avut sau inca mai am o feblete pentru o formatie anume, dar acest lucru il ignor, pentru ca m-ar putea influenta in decizii”.
Finala Cupei Mondiale: “Prima reactie a fost sa sar de bucurie, pentru ca e visul oricui. A fost o reactie instinctiva. Am simtit o bucurie, o mandrie si o mare satisfactie. Dupa primul moment, cand m-am mai linistit, mi-am dat seama ce mare responsabilitate am. Este ceva important, pentru ca prin aprecierile tale nu decizi o invingatoare intr-un meci de campionat, ci echipa cea mai buna din lume”.

Urmărește-ne pe Google News