TRAGEDIE ÎN BASCHET / Dado Arnautovici se temea că a fost otrăvit

Răpus sâmbătă dimineață de o boală nemiloasă, la doar 43 de ani, Vladimir Arnautovici, fostul jucător și antrenor al echipei de baschet Asesoft Ploiești, lasă în urmă regrete enorme. Dado a aflat întâmplător că suferă de cancer la ficat, abia în februarie, când boala era depășită medical, iar tratamentul medicamentos nu mai fost posibil.

În urmă cu doi ani, specialul tehnician, un om care s-a născut pentru baschet, și-a devoalat povestea vieții și a carierei, iar amplul articol a apărut în ziarul Libertatea. A rămas ceva ce atunci reporterul nu a scris. Că Dado, puternicul și optimistul Dado, se temea de ceva. De faptul că se vorbea că el și camarazii lui din războiul din fosta Iugoslavie, mulți dintre ei trecuți în neființă la acea vreme, ar fi fost otrăviți. Cum însă Arnautovici spunea totul sub formă de snoave, rămăsese ceva doar pentru folclorul nostru: ”Am găsit într-un beci vreo 800 de litri de ţuică. N-am spus la nimeni, am băut-o noi pe toată, cei 13 care eram în comandoul de recunoaștere, în trei săptămâni. Atunci adormeam fericiţi. Mai târziu, când au început să plece unul câte unul de pe lumea asta, am început să ne întrebăm: ”Ba, dar daca nu era țuica…”, povestea Dado cu accentul lui dulce… Poate că asta e crunta realitate.

Recomandări

Tudor Duma a fost condamnat la închisoare. Maru, dealerul lui Vlad Pascu, a primit o sentință de patru ani și trei luni de închisoare

Sala Sporturilor ”Vladimir Arnautovici” din Ploiești

Dumnezeu să te odihnească în pace! Înmormântarea antrenorului e programată marți, la Belgrad. Iar cei de la Asesoft vor încerca să convingă autoritățile ca Sala Sporturilor din Ploiești să devină ”Vladimir Arnautovici”, în loc de Olimpia. Un mic semn de prețuire.

Sportnews.ro republică povestea apărută în cotidianul Libertatea, pe 6 ianuarie 2013.

Senzaționala poveste a lui Vladimir Arnautovici, care a luptat doi ani, o lună și 14 zile, în războiul bosniac. @ În ciuda faptului că a condus un comandă de 13 soldați, totul s-a terminat cu bine pentru antrenorul de la Asesoft Ploiești

”În fiecare zi mă gândeam cum e să mor”Vladimir Arnautovici (41 de ani), antrenorul campioanei României la baschet, CSU Asesoft Ploieşti, are o poveste de viaţă dureroasă, dar fascinantă. S-a născut la Banja Luka, a luptat în războiul din Bosnia, conducând un comando alcătuit din 13 soldați, iar cariera sa de sportiv a fost retezată și a explodat după încetarea ostilităților, ”Dado” și produs show-ul “Trădaţi în dragoste”, varianta sârbească, are și cetățenia română și se mândreşte cu o familie minunată care-l face mândru de tot și de toate.Tatăl său a jucat fotbal Steaua Roșie Belgrad, așa că micul Arnautovici a început să bată mingea prin Banja Luka: ”Cel bătrân spera să mă facă fotbalist. M-am tot dus la selecții vreo șase săptămâni și nu m-au oprit. Cred că eram prea…înalt. Am înțeles că nu e de mine”. A făcut fotbal box și handbal
A făcut și box. ”Dado” explică: ”Anton Josipovici tocmai câștigase titlul olimpic la Olimpiada din 1984, în dauna lui Evander Holyfield, care a fost decalificat în semifinale. Era chiar de la clubul Slavija Banja Luka. La vremea aceea, toți copii din oraș sperau să ajungă pugiliști”. În fine, doi ani a făcut în paralel handbal și baschet: ”Eram interul titular! Iar sportul ăsta era o religie la mine acasă. Borac fusese campioana Europei în 1976. Dar, la un moment dat, am realizat că-mi place handbalul pentru că în pauzele de la antrenamente jucam… baschet…Am rămas la baschet”. Părintele îl suspenda cel mai drastic
Și-a convins și tatăl sa-l lase. Iar părintele s-a împlicat atât de mult să ajute echipa ”și cu tot felul de chestii, încât a ajuns chiar șeful Comisiei de Disciplină în Federație. Când făceam faulturi tehnice și mă suspenda cel mai drastic, câte șase etape o dată. Aveam 16 ani, veneam acasă și-l întrebam dacă nu cumva e nebun?! Trei ani a fost oficial al federației”. În acea vremea, ”Dado” nu avea loc la echipa de seniori și era împrumutat în liga a treia. unde juca meci de meci: ”Acolo am învățat baschet”.Pe câmpul de luptă dintr-o ”trădare” a unui prieten
Cariera în ascensiune a tânărului ”Dado” a fost schimbată iremediabil de războiul din Bosnia, între sârbi și musulmani. ”Am învățat și am luat o testare la recrutare, urmând să lucrez la transmisiuni acasă, la Banja Luka. Lucram 24 de ore, 24 de ore libere, acasă. Făceam și antrenamente. Numai că, deși mă rugasem de cel mai bun prieten al meu să învețe și el, n-a făcut-o și n-a luat testul. Așa că a fost repartizat la o unitate în plin război, la 120 km de Banja Luka. Însă a rezistat doat trei zile. A plâns, a făcut scandal, avea și o pilă mare…După vreo săptămână, am primit o scrisoare, să-mi iau cele necesare, pentru că plec eu într-o misiune”. A primit grenada de sinucigaș și a înțeles
Urma să fie trimis la luptă! Fără alte detalii. Când am ajuns la Statul major, mi-au dat arme, dar și o grenadă. Din acelea să te sinucizi dacă nu ai altă șansă de supravietuire. Am înțeles atunci. Aveam să plec pentru fix 2 ani, o lună și 14 zile…Prietenul ăsta apelase la pilele lui. Cum trebuia ca el să facă schimb cu cineva, să se întoarcă, m-au ales pe mine. N-am mai vorbit niciodată, chiar dacă o sună pe mama sau imi dă mesaje de ziua mea…Cariera mea de baschetbalist era distrusă”.”Un tanc face 3.000.000 $, viața voastră – un rahat”
Viața pe front a fost o loterie: ”În fiecare zi, mă gândeam cum e să mor! Seara adormeam cu gândul că mâine o să plec de acolo. Dacă nu te gândeai la asta, cedai”. Comandadantul unității a prins încredere în el și a primit în comandă 12 oameni. Cu el 13!.”Eram comando de recunoaștere. Ni se ne spunea că tancurile în fața cărora mergem noi costă 3.000.000$, viețile noastre nu fac o ceapă degerată! Eu eram și mare, așa, mi-era groază de rafale sau de atacuri. Și dacă nu voia, tot mă nimerea cineva! Dar nu am pierdut nici un om tot războiul. Am fost și clipe groznice, au explodat bombe la un pas de noi…Ne era mereu foame. Nu aveam voie să luăm mâncare din casele părăsite în care intram”.Au băut 800 de litri de țuică în trei săptămâni
Odată, n-a mai putut: ”Am luat un ceai dintr-o casă, că eram răcit. și am fost scos la raport vreo șase ore! Bine, am găsit într-un beci vreo 800 de litri de țuică. N-am spus la nimeni, am băut-o noi toată în trei săptămâni. În serile alea adormeam fericiți”.A vrut să de facă profesionist
 ”Dado” a cedat după doi ani: ”Am făcut cerere să devin soldat profesionist. Mă pândea moartea în orice moment, dar măcar să iau ceva bani. Vineri era când am făcut cererea. Apoi, luni, s-a dat o lege că soldații care începuseră facultatea, puteau fi disponibilizați dacă aduceau o cerere iscălită de facultate. N-aveam mari speranțe, dar bătut drumul să iau foaia de la facultate. Marți, eram înapoi. L-am prins mort de beat pe comandant.Mi-a spus că zeci de inși l-au implorat să mă lase la vatră, că sunt sportiv, inclusiv ministrul sporturilor l-a rugat, dar răspundea că eu sunt bun pe front. Dar acum, că s-a plictisit de mine, îmi semnează hârtia. Nu mi-a venit să cred. Am predat armamentul și dus am fost. Mi-era frică de faptul că, dacă se trezeste din betie, îmi rupe foaia de eliberare. Am plecat pe jos, printr-o pădure, pe lângă bateriile rivale. Șase ore prin pădurea aia.. Apoi, am găsit un marfar”.Un marfar numit speranță
Altă aventură: ”La locomotivă erau atasate 80 de vagoane în loc de 40. Mecanicul mi-a spus că avem o pantă, la intrarea într-un tunel, pe care nu știe dacă o urcă: ”Dacă se aprinde lumina asta roșie în cabină, luăm foc, așa că sări din tren. Pe la jumătatea urcușului, s-a aprins lumina roșie. Mi-am zis că n-am murit în război, mor acum, ca boul, în tunel. Am sărit! Marfarul s-a întors 15 kilometri, a revenit mai cu viteză, m-a luat și am urcat. Am făcut vreo 14 ore până acasă, dar am ajuns acasă”. Era într-o joi. Vineri, deja îl luase Banja Luka în lot. A bătut Beobanka, iar Arnautovici a marcat 17 puncte. După doi ani de pauză, a făcut cel mai bun meci al carierei. Și s-a transferat la Beobanka. A urmat o carieră frumoasă în Serbia, sosirea în România, titlu ca jucător, titlurile ca antrenor. Și vor mai fi trofee!

Recomandări

Bonusuri uriașe plătite de o companie de stat din România: Nuclearelectrica dă 800 de milioane de euro privaților ce vor construi reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă

CASETE
”Dado”, unic în Europa
Vladimir Arnautovici este singurul antrenor din România care a câștigat titlul ca jucător și ca antrenor cu aceeași echipă, CSU Asesoft Ploiești. Performanta lui “Dado” este unică în Europa. El a venit la echipa prahoveană în 2000, evoluând până în 2004, anul cuceririi primului titlu al ”softiștilor”. În 2009 a fost ”secund”, apoi ”principal” al formației, cucerind două titluri și două cupe.

Un localnic și-a bombardat propria casă!
În timpul războiului, Arnautovici s-a ocupat și de învățarea localnicilor de pregătire pentru război: ”N-aveam timp de lecții prea sofisticate. Într-un sat, unul a zis că se pricepe, i-am dat un grenadier, dar l-a orientat spre spate și și-a bombardat propria casă. I-a făcut o gaură în perete: ”Mamă, ce-o fi înăuntru, a zis!”.El nu a fost trădat în dragoste
În parteneriat cu Prima TV, Arnautovici s-a ocupat de varianta sârbească a emisiunii “Tradați în dragoste”. “Mi-a plaăcut la nebunie să mă ocup de castinguri, să aleg locurile de filmare în Belgrad, să traduc scenariile, să aleg bodyguarzii”, ne-a declarat Vladimir. Cu toate acestea,”Dado” n-a fost trădat în dragoste: are o soție minunată, și doi copii, un băiat și o fată.

La facultate cu vietnamezi
Arnautovici a absolvit Universității de Petrol si Gaze din Ploiești. El vorbește, citește și scrie aproape perfect în limba română. “Am avut la facultate colegi vietnamezi, care îmi veneau cel mult până la piept. Când ieșeam de la cursuri, zici ca eram tata și copiii”, s-a amuzat Arnautovici, care are și cetățeania română.

Războiul bosniac a durat trei ani
Bosnia și Herțegovina şi-a declarat independenţa de fosta Iugoslavie la 1 martie 1992, urmare a unui referendum, boicotat de bosniacii sârbi, care doreau ca statul să rămână parte a Iugoslaviei. Declararea independenţei a fost urmată de tensiuni şi de incidente militare care au condus, la 6 aprilie, la izbucnirea războiului. Sârbii au atacat diverse părţi ale Bosniei, în funcţie de liniile etnice de demarcaţie. Interesul Croaţiei viza securizarea teritoriilor locuite de croaţi. Bosniacii musulmani erau loiali guvernului bosniac. În martie 1994, bosniacii musulmani şi cei croaţi au semnat un acord prin care a fost creată Federaţia Bosnia şi Herţegovina, sfârşindu-se astfel conflictul croato-musulman. Războiul s-a încheiat în decembrie 1995, prin semnarea Acordurilor de Pace de la Dayton, acorduri ce au consacrat structura actuală a BiH. Peste 40.000 de oameni, majoritatea civili, au fost uciși în luptă. 100 de tancuri și 20.000 de soldați au avut primii, 300 de tancuri și 70.000 de soldați – ceilalți. Inițial forțele armate ale sârbilor bosniaci aveau avantajul preluării armamentului armatei iugoslave deși se aflau în inferioritate numerică față de bosniaci și croați. Situația nu e simplă nici azi, Bosnia având două vame, două poliții, două guverne, unul sârbesc, altul musulman, etc. Ca o picanterie, numărul de înmatriculare al mașinilor din Bosnia nu se poate identifica, fiind combinatii de câte trei numere, tocmai pentru a nu fi localizat proprietarul. Locuitorii se cunosc după nume.

Urmărește-ne pe Google News