Aşa era tenisul de masă în 1954! De 6 ori la rând campioană mondială, O ROMÂNCĂ UIMEA PLANETA. Văzută CEA MAI BUNĂ DIN ISTORIE, Angelica Rozeanu are O SUPER POVESTE

Totul a început când micuţa Angelica tocmai s-a îmbolnăvit de scarlatină. Atunci, pentru a o înveseli pe surioara de opt ani şi jumătate, fratele Gaston vine acasă cu două palete şi un fileu. Acela a fost startul unei cariere de-a dreptul fabuloase. Deschiderea unui club sportiv în cartier a făcut-o să ia în serios tenisul de masă, iar în 1934 a câştigat Cupa României, deşi abia împlinise 12 ani. La numai 16 ani, în 1937, a participat la primul ei Mondial, la Baden, când a cucerit medalia de bronz la dublu mixt. În 1939, la Cairo, a reuşit un bronz la echipe şi un argint la dublu. La întoarcere Angelica s-a lovit de ororile Holocaustului. Legionarii au interzis evreilor să mai calce în vreo sală de sport, iar familia Adelstein s-a trezit şi fără averea obţinută cu multă trudă. După celui de-al Doilea Război Mondial, sportivilor de origine evreiască le-a fost permisă revenirea la competiţii. Angelica a participat la concursurile naţionale, iar în 1948 a reuşit să obţină acordul de a reprezenta România la Mondiale, la Londra, unde a pierdut în semifinale în urma unei greşeli de arbitraj. Regulamentul era să câştige cel care avea avantaj după 20 de minute, numai că arbitrul a uitat să oprească timpul şi, ulterior, unguroaica Gizella Farkaş a fost desemnată câştigătoare. la 27 de ani, marea noastră sportivă avea şi o fetiţă, pe Micky, iar de acum o chema Rozeanu deoarece preluase numele soţului, Lou Rozeanu, un respectat inginer. Soţul, nemulţumit de salariu, a încercat să plece din România şi a fost arestat pentru două luni, iar Angelic a fost anunţată că nu va mai face parte din delegaţia ce trebuia să facă deplasarea la CM de la Stockholm. „Eu nu voiam să plec, dar au început necazurile. A trebuit să mă angajez ca redactor de sport la «România Liberă», mă primise acolo Nicolae Bellu, care era tot evreu”, spunea Angelica, la 82 de ani, cu o memorie de invidiat. Timp de câţiva ani, în paralel cu tenisul de masă, sub pseudonimul de Angela Holban, marea sportivă scria despre tenis, volei şi patinaj. Noua meserie avea să o readucă în lumina performanţei. Au urmat multe episoade de viaţă, relatate pe larg pe blogul alinhuiu.ro dar dincolo de acestea rămâne întrebarea legată de secretul celei care nu a avut niciun antrenor toată cariera ei. „La fiecare două luni, schimbam guma. Însă am avut aceeaşi paletă de lemn până la retragere”, a povestit despre paleta care acum este expusă la Muzeul Internaţional al Tenisului de Masă. Şi stilul de joc a fost altul după Mondialele din 1948. „Am fost autodidact. Am furat puţin de la Viktor Barna. Până atunci am fost mai mult defensivă, dar ulterior mi-am format un stil ofensiv, foarte agresiv. Backhandul era după Barna. În plus, eram în formă bună numai dacă era linişte în sală. Altfel, nu mă puteam concentra”, mai dezvăluia marea Angelica Rozeanu în 2004. Citeşte şi: Eliza Samara, la un pas de finala Ligii Campionilor El – Crişan, ea – Crişan! Jucătorul de tenis de masă se însoară la vară cu o economistă ce poartă acelaşi nume