Astăzi, la împlinirea vârstei de 47 de ani, Gheorghe Hagi le transmite un mesaj de suflet conaţionalilor săi: „Românii să-l lase pe «Nu» din braţe!”

Cere curaj şi lideri adevăraţi

Dar avem cu ce? Emil Săndoi, selecţioner la tineret, se plângea că nu poate încropi nici măcar un prim 11…
(se încruntă) Nu poţi să construieşti nimic aşa. Românii să înveţe să-l lase pe “NU” din braţe! Ne trebuie încredere şi curaj. Cine nu poate, să ne lase. Noi trebuie să avem planuri pe termen mediu şi lung. Nu se mai poate cere nimic de azi pe mâine. Nu mai merge aşa. Nu mai avem bagheta magică, adică generaţia mea, care a oferit satisfacţii. Dar a oferit pentru că a avut în spate nişte proiecte, nişte idei. Nu aşa, aiurea.
În cât timp crezi că se vor mişca lucrurile la noi?
Păi, se vor mişca. Trebuie. Nu vedeţi că românii au ieşit în stradă să- şi ceară drepturile? Se dezgheaţă lucrurile. Dar avem nevoie de stabilitate în idei, de perseverenţă, de consecvenţă, de lideri adevăraţi. Ca şi la fotbal.
Revenind la sport…
Deci, dincolo de mentalitate şi de strategii bine gândite, e obligatoriu să muncim împreună. Să ne ajutăm. De exemplu, antrenorul face o echipă, “citeşte” jucătorii, dacă are ochi, dar trebuie să fie ajutat şi de patron. Dacă nu facem aceste lucruri, la revedere, nu mai există timp pentru România. Gata, trebuie să ne trezim!
În Liga 1, “prietenia” dintre antrenor şi patron lasă de dorit…
Din păcate, aşa e. La noi, noţiunea de antrenor s-a pierdut. Importanţa tehnicianului a scăzut mult… Când se va pune la punct relaţia dintre antrenor şi patron, atunci va fi bine. Aţi văzut la Urziceni sau la Galaţi. S-au câştigat titluri graţie stabilităţii şi încrederii. E vorba de respect.
Care este cel mai bun antrenor român?
Nea Puiu (n.r – Anghel Iordănescu), nea Mircea (n.r. – Lucescu) şi nea Imi (n.r. – Emeric Ienei). Ei sunt exemple. Apoi, cei din noul val, din generaţia mea. Nu nominalizez, se supără unii, alţii. A, să nu-l uit pe Sorin Cârţu. Bun antrenor, a luat titlul cu Craiova.
«La naţională? Data viitoare nu mai refuz!»
Subiectul primei reprezentative e întotdeauna unul fierbinte pentru Hagi: “Înainte să revină Piţi, am fost contactat eu. Un plan foarte bun, o ofertă tentantă. Am refuzat, pentru că nu vreau să mai preiau echipe din mers. Data viitoare însă, nu mai refuz. Doar să am şansa unui nou început”.

Recomandări

Muncitori români întorși în țară după 15 ani, ca să construiască autostrăzi: „Ne plătește mai bine ca-n Italia”

Cifrele «Regelui»

• 17 ani avea la debutul în Liga 1, la meciul SC Bacău – Farul Constanţţa (scor 3-0)
• 18 ani avea când a debutat la “naţţională”, pe 10 august 1983, în amicalul Norvegia – România 0-0
• 20 de ani avea când Mircea Lucescu l-a desemnat pentru prima dată căpitanul “naţţionalei”, la meciul România – Irlanda de Nord 0-1
• 6 turnee finale: trei CE (84 – Franţţa, 96 – Anglia, 2000 – Belgia-Olanda) şi trei CM (90 – Italia, 94 – SUA, 98 – Franţa)
• 125 de selecţii şi 35 de goluri pentru naţională, din care 26 în meciuri oficiale

Trofee ca jucător:

• campion al României (1987, 1988, 1989),
• Cupa României (1987, 1989),
• Supercupa Europei (1987, 2000),
• Supercupa Spaniei (1990, 1994),
• campion al Turciei (1997, 1998, 1999, 2000),
• Cupa Turciei (1999, 2000),
• Supercupa Turciei (1996, 1997),
• Cupa UEFA (2000).

Trofee ca antrenor:

• Cupa Turciei cu Galatasaray (2005)

Citiţi în Libertatea de mâine despre marile regrete ale lui Gheorghe Hagi!

Urmărește-ne pe Google News