de rudele de sange, s-au incarcat cu energie cat pentru inca 100 de ani si au plecat din nou la drum. Beijing se vede deja in zare. Zilele de luni si marti au fost, poate, cele mai aglomerate din istoria Aeroportului International din Atena. Principala poarta aviatica a Greciei a fost luata cu asalt de cei care erau nerabdatori sa se intoarca acasa din periplul elen. Fie ca a fost vorba de sportivi, de ziaristi sau de turisti, toti au fost nevoiti sa stea minute bune la coada pentru a trece de vama, spre deliciul televiziunilor elene, ai caror reporteri aveau la fiecare ora transmisiuni in direct de la aeroport si se minunau de buluceala creata.
Cei care nu au avut bilet de intoarcere pentru ziua de luni au profitat si au luat cu asalt tarabele de suveniruri din centrul Atenei. O adevarata mana cereasca pentru patroni, cumparatorii au dat banii pe aproape tot ce era de vanzare. Nu conta ca un pix costa 3 euro, un tricou din cel mai ieftin 29 de euro sau ca pretul insignelor pornea de la 8 euro si se ducea, hat, catre 20. Important era ca produsul achizitionat sa aiba emblema Olimpiadei. si erau oameni, in special asiatici, care au luat cutii intregi de insigne si de tricouri.
Dar cea mai mare cautare au avut-o, luni, mascotele. Cu preturi cuprinse intre 3 si 50 ,, cele doua papusi s-au vandut ca painea calda, spre seara, de exemplu, nemairamanand in vitrine decat cele foarte scumpe. Cererea a fost mai mare decat si-au putut imagina pana si patronii, care, chiar daca se aprovizionau cu marfa in flux continuu, erau depasiti de cerere. Febra cumparaturilor facute in ultimul moment i-a lovit foarte tare si pe cei care erau obisnuiti sa plateasca prin intermediul cardului, intamplandu-se foarte des ca, din cauza numarului mare de accesari, reteaua POS-urilor sa pice.
in ceea de priveste bazele sportive, acestea ofereau o imagine dezolanta sub un cer acoperit de nori. De fapt, ziua de luni a fost prima in ultimele trei saptamani in care soarele nu a mai stralucit in toata intensitatea lui. Voluntarii plangeau pe la portile ferecate in timp ce-si luau „la revedere” unul de la celalalt, muncitorii scoteau afisele care anuntau Olimpiada sau instalatiile de sunet si lumina care au fost folosite la ceremonia de inchidere.
in fine, masurile de securitate nu au mai fost atat de stricte precum in zilele precedente, piuitul detectorului de metale aflat la intrarea in orice locatie olimpica nemairidicand nici un semn de intrebare pe fata politistilor, care mi-au sintetizat totul in cateva cuvinte: „Totul a revenit la normal. Olimpiada s-a terminat”.