Au vrut să-l transfere cu tot cu casă

“Atacanţii noştri erau valoroşi, dar în Brazilia nu duceau lipsă de aşa ceva, aşa că s-au orientat spre mine. A trebuit să mergem la negocieri, ca să nu se spună că în România suntem ţinuţi sub teroare. Sud-americanii erau foarte insistenţi şi erau chiar dispuşi să-mi aducă locuinţa din România, bucată cu bucată, pentru că le spusesem că o să-mi fie dor de casa părintească. Până la urmă le-am spus că am grad în cadrul Armatei şi că la noi este o onoare să fii militar şi alte asemenea chestii, şi au realizat că nu mai are rost să insiste”, îşi aminteşte fostul sportiv.

După partida-revanşă de la Bucureşti, terminată la egalitate, 1-1, ziarele au titrat “Voinescu- Vasco 1-1!”, după o evoluţie senzaţională a portarului român, care a făcut ca regretele oficialilor clubului brazilian să fie şi mai profunde.

Portarul naţionalei mai avusese, în 1956, o ofertă cel puţin la fel de tentantă de la Arsenal Londra. În primăvara aceluiaşi an, Luton Town a venit la Bucureşti, unde a învins la limită pe Dinamo, scor 2-1, campioana României din ediţia precedentă de campionat. Dar pe 23 mai, pe noul stadion “23 August” în faţa a peste 100.000 de spectatori, britanicii au fost spulberaţi de CCA, cu scorul de 5-1, după ce în poartă goalkeeperul Voinescu făcuse minuni. Dornici de revanşă, englezii îi invită pe bucureşteni în Anglia, pentru un turneu. În Insulă, “militarii” au remizat cu Arsenal (1-1) şi cu Sheffield Wednesday (3-3), au învins la limită pe Luton Town (4-3) şi au pierdut cu 5-0 în faţa lui Wolverhampton Wanderers, după ce arbitrul a fost al 12-lea jucător al englezilor.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

“Arsenal, impresionată de calităţile mele, a fost dispusă să dea 1 milion de lire sterline Federaţiei Române de Fotbal pentru un transfer definitiv, dar din cauza interdicţiei pentru jucătorii români de a se transfera în străinătate, nu am putut onora oferta. Am pierdut şansa de a face istorie”, ne spune dezamăgit “Nea Țopi”.

Interogat ca-n filme

Întoarcerea din Brazilia a fost un coşmar. Securistul, care însoţea echipa ca maseur, scrisese în raport că Ion Voinescu luase masa cu brazilienii şi că stătuse de vorbă cu oficialii echipei pe tema ofertei de transfer. “ţin minte şi acum cum veneau noaptea, bătăile din uşă, maşina securităţii şi drumul spre sala de interogatoriu. Am fost chiar aproape de moarte, după ce-mi puseseră în cafea nu ştiu ce substanţă şi îmi făcuseră injecţii, ca să spun totul. A trebuit să stau internat mai multe săptămâni şi, după aceea, am fost lăsat în pace. Dar la fiecare ieşire în afară, eram inclus în grupul celor cu risc şi urmărit îndeaproape. Nici la toaletă nu mă duceam singur”, rememorează Voinescu.

Umiliţi pe Copacabana

Una dintre amintirile din acel cantonament desfăşurat în Brazilia se leagă de plaja Copacabana. “Ne duseserăm şi noi să facem baie şi să vedem acest loc celebru. Am rămas uimiţi. Pe toată plaja lumea juca fotbal şi volei, se dansa samba şi se beau cocktailuri. Era o atmosferă total diferită de închistarea de acasă. La un moment dat, au venit la noi nişte puşti şi ne-au întrebat dacă vrem să jucăm fotbal cu ei. Noi, fotbalişti de naţională, eram convinşi că o să-i facem praf. După 20 de minute nici nu mai puteam să respirăm, iar puştii se distrau cu noi. Jucau fără să lase mingea să cadă şi dădeau goluri din foarfecă. După ce am revenit în ţară, am luat mult mai în serios fotbalul pe plajă, iar în cantonamentele la mare, ne antrenam astfel”, îşi aminteşte fostul portar.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

«Zapata e în regres»

Ion Voinescu a vorbit şi despre situaţia actuală de la Steaua, apreciind că, deşi clubul dispune de fotbalişti remarcabili, nu are cine să-i pună în valoare. Exemplul perfect este portarul Zapata, cu evoluţii mult sub potenţialul de care dispune.

“Cine a făcut până acum transferurile la echipă nu a avut ochi, iar acum se vede. Nici antrenorii nu au fost aleşi pentru a specula calităţile fotbaliştilor. De exemplu, Zapata. Atunci când a venit în România era unul dintre cei mai valoroşi portari din ţara noastră, dar deoarece pregătirea nu s-a făcut corespunzător, nu şi-a îmbunătăţit evoluţiile, ci a intrat în regres. Fotbaliştii nu aleargă decât cât îi pune antrenorul, nu fac nimic în plus”, spune cu năduf fostul internaţional.

«Au ales să-i alerge pe toţi desculţii»

“Nu s-au luat meciuri serioase de verificare, de frica rezultatelor, şi au ales să-i alerge pe toţi desculţii, ca să aibă victorii în palmares. Eu cred că e o şmecherie a conducătorilor care trăiesc de pe urma rezultatelor. Îi ţin pe jucători departe de presă şi de fani, când asta e cea mai mare bucurie a unui fotbalist. Înainte, conducătorii erau avocaţi, doctori, oameni de calitate, nu precum circarii de acum. Probleme sunt la toate echipele”, spune Voinescu.

Urmărește-ne pe Google News