ComenteazăLibertatea: Cum ai lucrat cu Stan la Brăneşti?
Augustin Chiriţă: Foarte bine. Ilie rămâne un model pentru mine. A crescut împreună cu echipele pe care le-a antrenat şi a ştiut mereu să se adapteze loturilor, din care a scos întotdeauna foarte mult. Drumurile noastre s-au despărţit pentru că eu voiam să mai joc şi nu eram pregătit să fiu antrenor. Anii ca jucător nu poate să ţi-i dea nimeni înapoi, iar antrenor pot să fiu şi la 50 de ani.
Ce trebuie să facă un jucător ca să nu aibă probleme cu el?
Principala lui calitate, şi cred că asta a luat-o de la Iordănescu, e “răutatea” ca antrenor. E strict în ceea ce înseamnă programul. Poţi să faci glume în afara stadionului, e deschis, dar când e vorba de antrenament, nu e de glumit cu el.
Numai rezultatele îl vor ţine în funcţie
O să facă treabă bună la Steaua?
Numai rezultatele îl ţin în funcţie. Există puţini antrenori, Ferguson sau Wenger, care să fie menţinuţi în funcţie mai mult timp, dar orice tehnician are şansa lui. Nu ştiu, dacă e un avantaj că a fost jucătorul Stelei. Poate că îl ajută, dar va avea şi obligaţii în plus. Uitaţi-vă la Dumitrescu sau Lăcătuş, cărora nu prea le-a folosit că sunt nişte legende. Ilie e genul de antrenor care respiră şi trăieşte pentru fotbal. Alerga cot la cot cu noi la antrenament.
De ce depinde succesul lui?
E un antrenor riguros şi depinde cum vor reacţiona jucătorii de la Steaua la metodele sale. A antrenat la Brăneşti şi la Buzău, unde nu poţi să spui că au fost multe vedete. Succes înseamnă ca atunci când te desparţi de o echipă, să te poţi uita în ochii jucătorilor şi ai patronului şi să ştii că nu ai nedreptăţit pe nimeni şi că ai făcut tot ce depindea de tine să câştigi fiecare meci.
Cât va conta că Steaua nu joacă în Ghencea?
20% din potenţialul echipei e micşorat de faptul că joacă meciurile de “acasă” tot în deplasare. La fel am păţit şi noi anul trecut, când nu am putut juca la Brăneşti şi mergeam la Buzău, şi ne-a costat menţinerea în prima ligă. Plecam cu o seară înaintea partidei, dormeam în alt pat, jucam pe un teren pe care nu-l cunoaşteam prea bine… Apoi, după meciuri, ajungeam acasă pe la ora 3.00 dimineaţa.
Povestea cu străinii
Se vorbeşte că “SparStan” nu îi are la inimă pe jucătorii străini, pentru ar fi dificil să comunice cu ei, prin intermediul translatorilor.
“Noi, la Brăneşti, am fost o echipă mică, şi nu ne permiteam să aducem străini foarte scumpi. Dacă era la Vaslui, nu avea cum să nu-i placă de Adailton sau de Wesley! E normal ca orice antrenor român să promoveze cât mai mulţi tineri, iar creşterea şi vânzarea lui Nicoară sau a lui Dorinel Popa nu au fost întâmplătoare”, explică Chiriţă.
Foto: Dumitru Angelescu