ComenteazăLibertatea: Sandra, să ne întoarcem în timp, la Beijing, locul unde ai cucerit aurul la sol. După ultima diagonală, când ai făcut poza de final, erai convinsă că vei deveni campioană olimpică?
Sandra Izbaşa: Mi-am dat seama că am făcut solul fără greşeală, iar arbitrele nu prea aveau de ce să se lege. În proporţie de 80 la sută, ştiam că nu am cum să pierd medalia de aur.
L.: A urca pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Jocurile Olimpice e ceva unic. L a cine te-ai gândit în acele minute?
S.I.: Când a început să cânte imnul, m-am gândit la părinţii mei, care erau în sală, şi care m-au susţinut din toate puterile. Nu mi-am putut stăpâni lacrimile de emoţie. Ştiam că am muncit atât de mult pentru această medalie olimpică…
«Voi concura cât timp voi fi sănătoasă»
L.: S-a spus după Beijing că s-ar putea să te retragi din activitate, pentru că deja visul unei medalii de aur fusese împlinit.
S.I.: N-am spus niciodată că mă voi retrage. Atâta vreme cât voi fi sănătoasă, voi continua să practic gimnastica de performanţă.
L.: Până când?
S.I.: (Râde)… Până departe. Aş vrea să-mi închei cariera cu o medalie de aur la Mondiale. Este singura care-mi lipseşte din palmares.
L.: Deci, până în toamna lui 2009 vei continua sigur…
S.I.: Dar nu numai.
L.: Adică?
S.I.: Aş putea să rămân în gimnastică şi pentru viitor.
L.: Cât de mult ţi-a schimbat viaţa această medalie de aur?
S.I.: Nu m-am schimbat deloc. Am continuat să fac zilnic aceleaşi lucruri ca şi înainte de a cuceri aurul olimpic.
L.: Unde vei petrece Revelionul?
S.I.: La cumpăna dintre ani voi fi acasă, alături de părinţii mei şi de cei mai buni prieteni.
L.: Cu ce întrebare ai vrea să încheiem acest dialog?
S.I.: Poate că ar fi mai potrivit să-l încheiem cu o urare, pentru că tot suntem în preajma Noului An. Le doresc tuturor românilor să fie fericiţi, sănătoşi şi să aibă încredere în fetele de la gimnastică. Vom şti să ducem tradiţia mai departe şi de-acum înainte.
Sandra Izbaşa are planuri mari. Vrea să-şi deschidă propria afacere şi să termine două facultăţi.
Libertatea: În 2009 vei împlini 19 ani. Ce ţi-ai propus să faci mai departe?
Sandra Izbaşa: Am discutat deja cu mama pe tema asta. Aş vrea să urmez două facultăţi în paralel, iar după aceea să-mi deschid o agenţie de turism.
L.: Camelia Potec are o asemenea agenţie. Te-ar tenta să lucrezi cu ea?
S.I.: De ce nu? Cami este o fată deosebită, şi mai este şi de la Steaua. Ar fi frumos să încep să lucrez alături de ea, în agenţia ei, pentru promovarea turismului românesc.
L.: Nicolae Forminte îţi sugera ca, după retragere, să-ţi îndrepţi paşii spre lumea televiziunii.
S.I.: Mi-ar plăcea să activez în acest domeniu. Deocamdată, nu ştiu dacă voi putea pătrunde chiar aşa de uşor.
L.: Vorbeai mai devreme de turism. Care este ţara care te-a fascinat cel mai mult?
S.I.: Din ce am văzut până acum, Japonia.
L.: Ce ţi-a plăcut acolo?
S.I.: Oamenii sunt foarte ordonaţi şi ospitalieri. Chiar dacă este aşa de departe, aş merge oricând cu mare plăcere în Japonia.
Japoneza Ayako, fanul ei special
Sandra are un suporter deosebit: “Este o japoneză, pe numele ei Ayako, care vine la toate concursurile noastre şi ne face fotografii. Este foarte apropiată de noi”, explică Sandra. Ayako s-a angajat la Ambasada Japoniei din România doar pentru a fi mai aproape de gimnaste. “Este un gest pe care puţină lume îl mai face azi. O respect foarte mult pe această fată, pentru că pune mult suflet în tot ceea ce face”, afirmă sportiva.
În februarie pleacă în State
În februarie 2009, Sandra va merge în Statele Unite, la Nadia Comăneci, pentru a concura la prima competiţie internaţională care-i poartă numele: “Sunt foarte emoţionată, mai ales că ştiu că Nadia va fi în sală. Vreau să-i mulţumesc din suflet pentru această invitaţie. Nu am mai fost niciodată în America”, spune Sandra.