Aventurile Lui Iulian Vespan

Prima bornă a carierei lui Iulian Vespan: Roland Garros 1995. Adrian Voinea mergea cu metroul la arena pariziană și citea volume de filosofie, cu antrenorul alături. Vespan a izbutit să-l mobilizeze suficient cât să nu pice în moleșeala visării. ”Voinicul” l-a doborât pe germanul Boris Becker, pierzând în ”sferturi” la un alt colos al tenisului mondial, Michael Chang.
Apoi, Vespan a salvat-0 de la moarte rusoaica pe care o antrena și care, tot la Roland Garros, a fost diagnosticată cu cancer. După ce a avut garanția că Alisa Kleybanova a scăpat cu viață, Vespan a trecut în tabăra Verei Zvonareva, fost număr 2 WTA.
Cu cheagul făcut în Italia, românul s-a aruncat în lumea afacerilor, schimbând continentul. A cumpărat o academie de tenis în Florida, ca să-l concureze pe legendarul Nick Bollettieri, patronul de la IMG Academy. Aventura a fost costisitoare și l-a ”ușurat” de 400.000 de dolari.
A acceptat oferta chinezilor, care, după ce i-au studiat CV-ul, l-au preferat lui Carlos Rodriguez, antrenorul de-o viață al belgiencei Justine Henin, idolul Simonei Halep.
Vespan crede că a venit timpul să închidă cercul, la 30 de ani de la momentul evadării din România, de l-ar reprimi țara lui. Primul pas l-a făcut deja. S-a reîntâlnit cu Adrian Voinea în București, locul din care au pornit în lumea largă trăgând amândoi de același bagaj. Iar fotografia a fost pusă la dispoziția ”Libertatea”.

Aventurile fabuloase ale antrenorului de tenis Iulian Vespan. A fugit în Italia cu Adrian Voinea și a salvat-o de la moarte pe Alisa Kleybanova

Adrian Voinea și Iulian Vespan (stânga), reuniți în București, la 30 de ani de la fuga din România

Evadat din comunism, închis într-o locuință izolată

”Am lăsat meleagurile natale la vârsta de 18 ani, respectiv după Revoluție, împreună cu Adrian Voinea, cu fratele lui, Marian, și cu fratele meu, Lucian! Alegerea a căzut pe un orășel mic din centrul Italiei, Ascoli Piceno, unde prin intermediul antrenorului italian Roiati am reușit să intrăm în echipa clubului local, ca jucători de tenis.

Deși lipsurile erau nenumărate, câștigul financiar ﬁind foarte mic, am strâns din dinți. Am trăit toți patru într-o cameră a unei locuințe izolate, dar cu o stare de spirit care cuprindea fericire, libertate, curaj și încredere într-o viață mai bună, trăind experiența de exod cu pozitivismul tipic tinereții și conștientizând potențialul enorm care ni se proiecta în străinătate prin sportul nostru iubit, tenisul”, își deschide larg sufletul Iulian Vespan.

”Am învățat să trăiesc”

După un start chinuit, viața de refugiat a lui Vespan a prins roșu-n obraji. A dat de traiul bun al vesticilor și românului i-a plăcut din prima. ”După circa un an, Adrian Voinea l-a cunoscut pe marele antrenor de tenis Alberto Castellani din Perugia, personaj faimos. Alberto, un prieten, un educator și mai ales un mentor, ne-a deschis orizonturile tenisului internațional, cizelându-ne atât ca profesioniști, cât și caracterul și aspirațiile.

La ora actuală, fratele meu își dezvoltă activitatea la Roma, ca director la o școală de tenis, terminând între timp și Facultatea de Matematică, Marian Voinea este director de tenis, dar la un club din Germania. Odată ce ne-am mutat la Perugia, am început să ne concentram și pe formarea lui Adrian Voinea ca jucător de tenis. În Italia, am învățat să trăiesc, am înțeles însemnătatea culturii, a artei, a gustului și a frumuseții, a valorilor umane, a prieteniei”.

O fată printre băieți

La academia din Perugia, Vespan a colaborat nu doar cu Adrian Voinea, ci s-a intersectat cu Hicham Arazi, Florin Mergea, Adrian Ungur și cu Oliver Marach. A pătruns, în premieră, în lumea jucătoarelor. Întâi alături Alisa Kleybanova, apoi cu Vera Zvonareva, fost număr 2 mondial.

Vestea teribilă care a săgetat, în 2011, lumea tenisului mondial, că Alisa Kleybanova are cancer, l-a găsit pe român la susținerea rusoaicei.

”Când mi-a intrat în viață Alisa, nu eram pregătit și nici obișnuit să antrenez fete. Până atunci antrenasem numai băieți, așadar am avut dubii, la început.

După 10 ani de carieră cu Alisa, în urma tristei vești că fusese afectată de Lymphoma (n.r. – formă de cancer), am lăsat totul la o parte concentrându-mă total pe ea și făcând tot posibilul ca în primul rând să trăiască! Asupra îmbolnăvirii ei sunt foarte multe de spus, voi reveni. A fost o perioadă extrem de diﬁcilă, din toate punctele de vedere!”.

Alisa Kleybanova, suferindă la US Open 2013 / Foto: EPA

Calvarul rusoaicei: diagnostic greșit

Kleybanova, retrasă din activitate din pricina bolii, are acum 29 de ani, iar în februarie 2011 a fost pe locul 20 WTA. N-a fost singură, ci a urcat ținută de mână de Vespan:

”Calvarul a început în 2010, când Alisa avea 21 de ani și se aﬂa deja printre primele 30 în lume! Continua să acuze o oboseală excesivă, slăbire, lipsă de vlagă, deranj în piept, în gât…

Am dus-o la nenumărați medici și toți, la unison, au diagnosticat o bronșită acută. După numai o săptămână de antibiotice, continuând să aibă aceleași simptoame, a reușit să joace turnee împotriva tenismenelor ce se aﬂau între primele 10 din lume, cu o forță și o determinare de neimaginat.

Îmi dădeam seama că ceva nu era în ordine, așadar am început să vorbesc cu medici nu numai din Italia, ci de pe tot globul, oriunde mergeam la turnee. Din păcate însă, toți continuau să insiste cu diagnosticul de bronșită acută”.

”Era să leșin”

”În 2011, când ne pregăteam pentru Roland Garros la clubul fratelui meu, Lucian, din Roma, Alisa mi-a arătat că îi apăruse un ganglion la gât. Deși trebuia să plecăm la Paris chiar în acea zi, am dus-o la o clinică pentru o ecograﬁe de urgență unde, odată ce s-a vizualizat ganglionul, mi s-a spus să îi recomand o serie amplă de analize, cât mai curând posibil!

Totul devenea din ce în ce mai straniu, simptomele își măreau intensitatea și incepuse să aibă febră. Am încercat s-o conving să nu mai plecăm la Roland Garros, dar nu a fost chip, voia să joace cu orice risc, chiar și în acele condiții! Incredibil! Am lăsat tot materialul clinic unui amic din Roma, Vittorio Pignatelli, care avea cunoștinte printre oncologi din Roma și am plecat către Roland Garros! La Paris, situația s-a înrăutățit, febra continua.

Slăbise și nu se putea ridica din pat. Eram disperat! Telefonul amicul Vittorio m-a anunțat cu voce gravă că Alisa are aproape sigur cancer… Era să leșin. Dar am încercat să ﬁu puternic pentru ea, trebuia să o anunț de trista veste și nu era ușor deloc. La ora 8 seara, în aceeași zi, l-am sunat medicul oﬁcial al turneului Roland Garros, doctorul Montalban, și l-am informat asupra stării Alisei. Apoi, mi-am luat inima-n dinți și am anunțat-o ce aﬂasem. S-a blocat. M-a privit cu ochii triști și m-a întrebat: «Ce e de făcut?» Nu plângea. Apoi, a continuat: «Hai să mergem»!”.

A jucat cu cancer!

”Doctorul Montalban a făcut tot ce i-a stat în putere să o ajute, să îi facă toate analizele posibile în spital, la Paris. Rezultatul a fost clar și concis: era vorba despre Lymphoma. Deja se discuta de internare când Alisa, plângând pentru prima dată, m-a rugat cu lacrimi în ochi să nu o las acolo, să o duc în Italia imediat. Și așa am făcut, chiar în aceeași zi, am semnat ieșirea din spital și am luat avionul către Roma. După încă o săptămână de controale la Roma, am decis să ne întoarcem la Perugia (unde locuiam amândoi) si unde se aﬂa centrul oncologic cel mai bun din Italia! Rezultatul biopsiei a decretat stadiul avansat și faptul că boala se instalase de mai bine de trei ani!

Cu alte cuvinte, în perioada de succes în care era printre primele din lume, jucând cu tenismene Top 10, era deja bolnavă, nu îmi venea să cred. Terapia și însănătoșirea succesivă au fost o luptă crâncenă, un «turneu» dur și fără milă, pe care însă l-a câștigat!! Visul ei era să ajungă din nou printre primele din lume și cred că asta a determinat-o să treacă peste tratamentul bolii atât de bine și de repede!”. La ora actuală, Kleibanova antrenează la o scoala de tenis din Delray Beach.

Alisa și antrenorul său român, înaintea de aflarea teribilei vești

Nu a rezistat în SUA

Stilul românului a ajuns și la urechile altor sportive din Rusia, care l-au solicitat pe Vespan. ”Când Alisa a început să își revină, îndreptându-se cu brio către însănătoșirea completă, am început să o antrenez concomitent și pe Vera Zvonareva. Este o atletă foarte emotivă pe teren, într-adevăr o perfecționistă, dar în afara terenului de joc este extrem de rațională, o fată fantasică! După Europa, Vespan și-a încercat norocul în America.

”În anul 2011, am decis să schimb directia, considerând că eram gata să am o activitate proprie, în care să aplic enormul bagaj profesional și psihologic de antrenor de nivel înalt, așadar găsit un club cu 24 de terenuri la Delray Beach în Florida – Statele Unite și am înﬁințat o academie care mi-a purtat numele în care mi-am dezvoltat activitatea pe timp de 5 ani!Am investit enorm în acest club, nu numai pe plan ﬁnanciar, dar mai ales prin eforturile ﬁzice și emotive pentru a derula în cel mai bun mod activitatea. Mă simțeam singur, neînțeles, fără prieteni.

Nu am rezistat. Am depus armele fără ezitare, începând să privesc către alte orizonturi”, menționează tehnicianul. În luarea deciziei l-a ”ajutat” faptul că asociata din afacerea cu academia l-a ”ușurat” de 400.000 de dolari prin manevre financiare și conturi fictive. Femeie era contabilă și administra firma.

A învățat engleza cu Yafan Wang

Vespan și Wang

După Europa și America, a schimbat iarăși fusul orar. ”Oportunitatea de schimbare mi s-a prezentat la scurt timp când am primit, în 2016, o ofertă din China, pentru a colabora ca antrenor la o academie din Beijing. La scurt timp după ce am ajuns în China, am început să o antrenez pe Yafan Wang (n.r. – 24 de ani, jucătoare care la ora actuala este pe locul 51 WTA).

Colaborarea cu ea a fost foarte diﬁcilă la început, deja nu era ușoară acomodarea din toate punctele de vedere. În plus, Wang nu vorbea engleza și era extrem de timidă și de închisă. A fost necesar să începem un curs de engleză împreună, un demers care ne-a permis în scurt timp să ne înțelegem, stabilind mai întâi un raport interpersonal și apoi o colaborare profesională. Nu a fost ușor să îi câștig încrederea, dar, după 6 luni și multe eforturi, am reușit să văd o schimbare și o cale de comunicare care ne-a permis să colaboram, obținând în scurt timp rezultatele sperate!

Chinezii au un sistem complet diferit de restul lumii, sistem care după părerea mea le va permite în câțiva ani să obțină foarte mulți tenismeni de excepție, atât în circuitul ATP, cât și WTA. Sportivii sunt sprijiniți aproape total de guvern, care investește enorm în structuri și în antrenori, oferindu-le toate condițiile pentru marea performanță”.

Viața în China: ”Execută fără să clipească”

În Asia, supunerea oarbă, de care se eliberase în 1989, l-a reîntâlnit pe românul dornic de libertate. ”Îmbinarea dintre cultura lor și statutul socialist al țării dă ca rezultantă o disciplină de ﬁer în toate sectoarele vieții, o regulă de viață de la naștere a tuturor locuitorilor Chinei, dar mai ales a sportivilor de performanță. Aceștia execută fără să clipească tot ce le spui, nu contează dacă consideră corect sau nu ce li se cere, nu se plâng de programul de antrenament și nu contestă nicio decizie a antrenorului. Mai mult, o consideră lege de respectat și de executat! Mi-a fost foarte greu la început. Eram obișnuit să comunic mereu cu jucătorii înțelegând prin limbajul verbal majoritatea problemelor, dar în China totul depindea de limbajul ﬁzic”.

Cu Djokovic, la Perugia

Vespan s-a intersectat cu surorile Williams, în perioada USA, dar și cu sârbul Novak Djokovic, întâlnit în 2001, pe când actualul lider ATP avea numai 14 ani.

”La Perugia, Novak era deja un personaj deosebit, o atracție de la acea vârstă și pot să spun că mi-au fost de ajuns câteva schimburi pe teren să anticip cu certitudine cî ar ﬁ devenit cine este astăzi: un campion excepțional, o adevărată istorie a tenisului”!

La 30 de ani de la fuga peste graniță alături de Adrian Voinea, Iulian Vespan s-ar întoarce acasă. Este în China, unde o antrenează pe Ma Shuyue – ”o fată care în numai 6 luni a devenit numărul 265 și care sunt convins că va ajunge printre primele WTA în scurt timp”, însă își programează repatrierea prin deschiderea unei școli de tenis în România. Visează să pătrundă în imperiul lui Ion Țiriac și să-i propună să coordoneze campusul universitar pe care miliardarul vrea să-l ridice în Otopeni.

Iulian Vespan, la Roma, împreună cu MiissYi, patroana 1123 Junior Tennis Academy și cu jucătoarea Ma Shuyue, actuala lui elevă.

Plimbările prin lume i-au distrus viața de familie: ”În ultimii ani, am reluat o relație foarte importantă pentru mine cu o prietenă romancă cu care avusesem deja o legătura cu 18 ani în urmă. O relatie rară, splendidă, la care am ținut enorm. O relație care deși mi-a prospectat o viață îndeplinită și satisfăcătoare în România, nu a fost suﬁcientă pentru a mă opri din peregrinările pe tot globul, așadar s-a întrerupt. Mare pierdere”.

Adrian Voinea și amintirea dureroasă a unui meci istoric

Născut la Focșani, Adrian Voinea, 44 de ani, poreclit ”Voinicul”, a fost un jucător important al anilor 90, specialist al jocului pe zgură. Coleg de generația cu Andrei Pavel, moldoveanul a ajuns până pe locul 36 mondial, în aprilie 1996. Cu un an înainte, a prins sferturile de finală la Roland Garros. În echipa de Cupa Davis, Voinea a evoluat în intervalul 1995-2003, bifând 12 convocării, în care a repurtat 10 victorii și a suferit 8 înfrângeri, toate la simplu. De numele lui se leagă cea mai dramatică înfrângere în Cupa Davis. Se întâmpla în 1997, când România a întâlnit Olanda, la București. România a condus atunci după prima zi cu 2-0, după ce Andrei Pavel l-a bătut pe Jan Siemerink, iar Adrian Voinea l-a depășit pe Paul Haarhuis. La dublu, Ionuț Moldovan și Răzvan Sabău au pierdut, dar România era tot în avantaj, 2-1. A urmat, în ziua a treia, jocul lui Adrian Voinea cu Jan Siemerink. Voinea a avut trei mingi de meci, dar le-a ratat pe toate, pierzând meciul în cinci seturi. Fost număr 13 ATP, Pavel, consumat psihic de încleştarea precedentă, a cedat la Haarhuis, iar Olanda a învins cu 3-2 şi s-a calificat în ”sferturile” Grupei Mondiale.