Comentează
[responsive-video player=”youtube” identifier=”mQu3MZTjFZg” autoplay=”0′]
Miodrag Belodedici, cel mai titrat fotbalist din istoria României (este singurul cu două Cupe ale Campionilor, cu Steaua București 1986 și cu Steaua Roșie Belgrad 1991) împlinește, pe 20 mai, vârsta pe care nu o arată deloc: 50 de ani! Bărbatul din Socol (Caraș-Severin) este flăcău, la cum arată fizic (abia acum i-au apărut primele fire albe de păr în cap), dar și după cum i se poate observa din statusul stării civile. În ziua în care fotbalul românesc are datoria să facă o plecăciune adâncă, SportNews.ro primește certificatul de naștere. L-am sărbătorit în avans la marele Belo, pe 7 mai, o zi făcută istorică de Steaua, acum 28 de ani. Întâlnirea cu cel poreclit ”Căprioara” a avut loc sus, la munte, la Cheile Grădiștei, acolo unde generația de aur a Stelei a fost iarăși o echipă, pe teren, dar și la șprițul de după meci. Actualul oficial al FRF s-a comportat ca un copil stânjenit când i s-a cântat ”La mulți ani!”. Apoi, la interviul de după, și-a deschis sufletul.
SportNews.ro: Belo, 50 de ani…
Miodrag Belodedici: 50? Nu puteau fi mai puțini? Mă simt ca la 21 de ani, oricum. Mă simt perfect. Eu sunt tânăr.
Ai 50 de ani, dar nu ești căsătorit…
Sunt divorțat. O să mă însor! E o situație pe care o tot amân. E la fel de 7-8 ani. Deși prietenii îmi spun că însurătoarea înseamnă că voi aveam mai mult păr alb în cap. Totul e perfect în viața mea, numai să mă însor. Atât mai am!
[responsive-video player=”youtube” identifier=”rjNOMQHm52c” autoplay=”0′]
O întrebare mai mult decât personală, dacă se poate spune așa. Sandra, fosta ta soție, a fost iubita lui Gabi Balint, cel mai bun prieten al tău, timp de patru ani. Au fost discuții pe tema asta între voi?
Nu. Am discutat cu Gabi, nu a fost nicio problemă. El știa despre tot. Nu s-a schimbat nimic între noi, nu avem de ce să ne fi certat sau să ne dușmănim în vreun fel. Cine spune altceva este nedrept. Uite, mai bine că m-ai întrebat, decât să iasă discuții.
Fiica ta, Zandalee, face vreun sport?
Face mai multe, dar nu este talentată la niciunul! Are 17 ani, vine și prin România.
Îți dorești să fi schimbat ceva în viața ta?
Nu-mi lipsește nimic din trecut. Eu visul pe care l-am avut de mic copil mi l-am împlinit: acela să joc fotbal, la Steaua și la Steaua Roșie! Prima dată am văzut fotbal la televizor, pe posturile sârbești, acolo unde vedeam și desene animate. M-a luat tata la un meci la Belgrad, iar acolo m-am îndrăgostit de Steaua Roșie. Era un meci de campionat, dar m-a uimit ceea ce am văzut acolo: 50.000 de oameni în tribună. Voiam să joc și eu cu AC Milan, Bayern, Juventus, Ajax în Cupa Campionilor Europeni… Aveam rude care țineau cu Partizan, dar nu doream să joc decât la Steaua Roșie. Apoi, m-am îndrăgostit de Steaua București, pe la 14-15-16 ani. Îmi plăcea de Ștefan Sameș, era idolul meu, aveam postere cu el. Apoi, am apucat să joc cu idolul meu. Ce poate fi mai mult?
Steaua București 1986 sau Steaua Roșie Belgrad 1991? Care a fost mai bună?
Au fost două echipe formidabile. Steaua era mai experimentată, cu Tudorel, cu Boloni, cu Miți Majearu. Dincolo, Savicevici, Prosinecki, colegul meu de cameră… E greu să compari. Multă tehnică, viteză, multă inventivitate. Superechipe amândouă!
Ar fi fost cojocar!
Ce ți-ar plăcea să faci în continuare, unde te vezi peste câțiva ani?
Mi-ar face plăcere să fiu în satul meu! Îmi place să mă duc acasă! Bucureștiul mă obosește, îmi e dor de Dunăre, să merg la scăldat!
Cu bățul-n baltă, la pescuit? Te-ai vedea țăran, să mergi la sapă?
De ce nu? Eu sunt țăran din Socol! Ca și copil, am dat cu sapa la porumb, la sfeclă, am hrănit animale, aveam stupi de albine acasă. Bunicul din partea tatălui era cojocar de meserie. Am învățat multe de la el, deși nu îmi plăcea cum mirosea pielea aia de cojoc! Ai mei voiau să mă facă și pe mine cojocar, fiindcă era o meserie foarte bine plătită! Asta aș fi fost, dacă n-aș fi jucat fotbal!
Ratarea din 1994 e una dintre marile tale dezamăgiri. Cum a fost atunci?
Am ezitat acolo, la acea execuție. Am avut o ezitare! Mi-am ales un colț dinainte, dar am tras moale. Dar, atenție, penalty-ul meu n-a fost ratat, a fost apărat! Eu eram al 6-lea la executarea loviturilor de la 11 metri, dar unii dintre colegi erau deja dezbrăcați, își aruncaseră ghetele pe-acolo… A venit la mine Gabi Balint, care era director sportiv, și mi-a zis să mă duc să trag! M-am dus, n-am refuzat!
Cum a fost revederea cu Ravelli, portarul de coșmar al Suediei?
Am mers la o emisiune TV, acum câțiva ani, acasă la el. Am repetat penalty-ul, dar am înscris. Suedezii au vrut să mă facă și cetățean de onoare, la cât bine le-am făcut (zâmbește)!
După ratarea din sferturile de finală, unii tricolori s-au îmbătat criță. Tu cum ai trecut peste dramă?
Am plecat într-o vacanță cu soția, în Hawaii, eram însurat pe atunci. A fost mai bine așa. Și nu trăgeam deloc rău la penalty-uri. Dan Petrescu era cel mai bun, a ratat și el. Iar eu am tras la penalty-uri și în 1991.
[responsive-video player=”youtube” identifier=”oGBYYF0CSd0′ autoplay=”0′]
Cu ce amintiri te-ai întors din America?
Cu o durere! M-am lovit cap în cap cu Lalas, băiatul acela cu cioc de la americani, apoi la margine m-au cusut pe viu. De atunci m-am ales cu o leziune la spate! Durerea s-a dus din zona cervicală, mi s-a întins un mușchi, mi s-a subțiat, iar dureri am și acum. Nu m-am făcut niciodată bine după acea lovitură.
Aveai superstiții ca fotbalist?
Ce superstiții? Păi, aveam meciuri când intram pe teren cu piciorul drept, dar pierdeam jocul, iar când intram cu stângul – câștigam. Când mă închinam – pierdeam, când nu – câștigam! Ce superstiții să fi avut?
Ce mănânci, de te menții așa bine?
Mănânc salate, crudități, îmi fac câte un bol mare. Beau câte un pahar cu vin la masă, dar nu mănânc deloc pâine. Uite, azi (n.r. – 7 mai), n-am avut timp de nimic. Am mâncat doar o banană toată ziua. Vin din Spania, unde și acolo am jucat mult fotbal, adică mă mișc mult. Părul negru îl am din familie. E și o chestier genetică. Bunicul din partea mică-mii e ca un flăcău, are părul negru, la 74 de ani! E mai brunețel! În plus, eu sunt mai vesel de felul meu, nu adun probleme. Nu-mi bat capul cu ele. Și în place să mă mișc, joc fotbal des, este ceea ce-mi place.
Carte de vizită
Miodrag Belodedici
Data naşterii: 20 mai 1964 (Socol – Caraş-Severin)
Inălţime: 1.85 m; Greutate: 75 kg
Post: libero
Cariera: Minerul Moldova Noua (1978-1981); Luceafarul Bucureşti (‘81-Â82); Steaua (‘82-88); Steaua Rosie Belgrad (‘89-92); Valencia (‘92-94); Valladolid (‘94-95); Villarreal (‘95-96); Atlante Mexico City (‘96-98); Steaua (‘98-2001)
Debut în Divizia A – 05.03.1983: Steaua – Poli Iaşi 1-0
Ultimul meci în Divizia A – 07.04.2001: Steaua – Rocar 1-1
Meciuri/ goluri în Divizia A: 235/ 21
Meciuri/ goluri în Iugoslavia: 49/ 2
Meciuri/ goluri in “Primera Division”: 80/ 0
Palmares: 6 titluri de campion al României și trei de campion al Serbiei; 3 Cupe ale României; doua Cupe ale Campionilor, cu Steaua (1986) şi cu Steaua Roşie Belgrad (1991); Supercupa Europei cu Steaua (1987); Cupa Intercontinentală cu Steaua Roşie (1991)
Meciuri/ goluri la naţională: 53/ 5
Este singurul fotbalist român care a cucerit Cupa Campionilor Europeni de două ori, cu două cluburi diferite.