Comentează
Sportnews.ro: Mister Savicevici, facem un exercițiu de memorie. Acum 26 de ani, un tânăr jucător, Miodrag Belodedici, apărea la Steaua Roșie Belgrad. Îl cunoșteați dinainte?
Dejan Savicevici: Sincer să fiu, nu-l știam personal la momentul acela! Nu-mi aduc aminte nici ca vreunul din colegii mei de la acea vreme să-l fi cunoscut. Abia apoi, la ceva timp, am aflat că era unul dintre băieții care cuceriseră Cupa Campionilor cu Steaua București, în 1986.
N-a fost nimeni curios să-l întrebe despre povestea evadării din România?
Nu era în firea lui să vorbească prea mult, așa e și azi, nu s-a schimbat mai deloc! Nici psihic, nici… fizic. Și asta mă face pe mine să mă simt bătrân! (râde). Ca să vă răspund la întrebare, toți cunoșteam legenda plecării lui de la București, însă, fiind un subiect semsibil, nu am vorbit prea mult despre asta! Drept să-ți spun, mie nu-mi prea plăcea gargara! Când am înțeles că e un fotbalist care ne va ajuta, mai ales că aproape un an a fost suspendat și a jucat pe nume fals prin amicale, a devenit cel mai bun prieten al meu!
Practic, Belo (foto, al treilea din stânga, rândul de sus) a adus norocul și la Belgrad. Steaua a luat Cupa Campionilor în 1986, Steaua Roșie – cinci ani mai târziu…
Nu a adus șansa, ci valoarea! Ascultă, omule, ”Mile” a fost cel mai bun libero al acelui timp, unul dintre cei mai mari fundași din istoria acestui sport! Și, peste toate, un jucător inteligent din punct de vedere tactic, care a anticipat fotbalul modern ce a urmat. Tehnic, cu mintea limpede, Belo anticipa toate mișcările adversarului, era precis și bine plasat, cu alte cuvinte, citea jocul ca abecedarul.
Ăsta era fotbalistul Belodedici. Dar omul Belo? Descrie-l în cinci cuvinte…
Bun, liniștit, calm, cald, încrezător în forțele lui.
Un defect?
Prea încrezător în oameni, naiv…
”Poate Pique seamănă cu Belo”
În finala Cupei Campionilor, de la Bari, Italia, din 1991, 0-0 și 5-3 cu francezii de la Marseille, ”Mile” a transformat un penalty. Era un executant obișnuit?
E o poveste aici! Poate nu-și mai amintesc mulți, dar în acea perioadă, în fotbalul plav, meciurile nu se puteau încheia la egalitate. În caz de remiză după 90 de minute, se trecea la executarea penalty-urilor, iar echipa care câștiga obținea un punct, plus un punct bonus! Ei bine, Belo nu a ratat nicioadată în acele partide, așa că desemnarea lui de către coach-ul nostru, Ljubko Petrovici, a fost cât se poate de firească.
La un moment dat, ai declarat că oficialii lui OM au încercat să vă corupă, oferindu-vă 500.000 de mărci germane ca să vă dați la o parte. Belo nu confirmă…
Confirm eu, din nou, acele declarații! Conducătorii de la OM ne-au oferit bani, nu doar mie, ci și altor colegi! Sincer să fiu, despre Belo nu știu nimic, dar despre mine pot să vorbesc. Oricum, au bătut, s-a prescris povestea…
Doream să te întreb dacă există vreun jucător din contemporaneitate care să-ți aducă aminte de fostul tău coleg Belodedici. Cine ar fi, pe cine ai alege?
E foarte dificil să compari fotbaliști din epoci diferite, însă, dacă ar fi să mă încumet să rostesc un nume, acela ar fi spaniolul Pique (foto, în dreapta), stoperul Barcelonei și al naționalei Spaniei.
”Nimeni din Est nu va mai cuceri Liga Campionilor”
Crezi că mai poate o echipă din Balcani, sau din Europa de Est, să mai câștige un trofeu de anvergura Ligii Campionilor?
Nu va mai fi posibil. Grupările din Vest au condiții net superioare în orice sens doriți, nu doar la faptul că beneficiază de bugete uriașe în comparații cu liliputanii din Est…
Ai cucerit Cupa Campionilor cu Steaua Roșie, în 1991, și cu AC Milan, în 1994. E vreun trofeu mai drag decât celălalt?
Hm… Ambele titluri sunt speciale pentru mine! Cel cu Crvena Zvezda mi-e aproape de suflet fiindcă a fost primul mare succes și am intrat în istorie cu acel rezultat (n.r. – 0-0, 5-3 după lovituri de departajare). Cel cu Milan (n.r. – 4-0 cu FC Barcelona) e, însă, la fel de important. În plus, am înscris un gol și am fost desemnat cel mai bun jucător.
Din perioada italiană, ți se trage porecla ”Il Genio”. Cine ți-a găsit supranumele?
Un ziarist, ca și tine! E Germano Voalenta, de la “Gazzetta de lo Sport”. Că vorbim de Milan, să nu uit, vreau să-i transmit complimente și lui Florin Răducioiu, cu care am jucat la ”diavoli”! Eram vecini, petreceam mult timp, am fost și în vacanțe împreună!
Belo joacă și azi, când are timp, la o echipă de liga a cincea… Savicevici mai joacă?
Da, el mai poate, ha, ha, ha… Joacă un Savicevici, dar nu Dejan, ci Vladimir Savicevici (foto), fiul meu, mijlocaș ofensiv la Mladost Podgorica. Are 24 de ani, însă am eu grijă să nu aibă aere de superstar sau de ”superfiu”…
Ai un mesaj pentru Miodrag?
La mulți ani, Belo! Pe românește!
”Jucătorul meu preferat e Leo Messi, îl consider cel mai bun din lume!”
”Il Genio”, colecționarul de trofee
Mijlocașul Dejan Savicevici a început fotbalul la OFK Titograd (1981). În 1989, Steaua Roșie l-a transferat de la Buducnost Titograd. La doar 23 de ani, devenea liderul trupei iugoslave. Până în 1992, a strâns 72 de meciuri și 23 de goluri în tricoul belgrădenilor. Și trei titluri, două Cupe, Cupa Campionilor și Cupa Intercontinentală.
Muntenegru, amical cu tricolorii
Președinte al Federației din Muntenegru, Savicevici are în plan să organizeze un amical cu naționala României: ”Discut cu reprezentații forului de la București,
”Știu că fotbalul românesc e în criză, dar nu cunosc motivele acestei căderi. În acest context, nu e un lucru neobișnuit că plângeți după generația condusă de Gheorghe Hagi. Gica a fost un fotbalist de top”
”Cred că e posibil ca Muntenegru să se califice în următorii ani la Euro sau Cupa Mondială, am fost deja aproape de acest obiectiv, la Euro 2012 (n.r. – au piedut barajul cu Cehia), sper să ajungem și noi acolo. Împreună cu România, de ce nu?”.
DIVORȚAT, CA ȘI BELO: ”Rebeli și frumoși”
Savicevici e pus pe glume. ”Înțeleg de la tine că Belo a divorțat, ca și mine! Așa suntem noi, rebeli și frumoși. Și eu sunt încă singur…”, glumește Dejan. ”Il Genio” a fost căsătorit cu Valentina Brajkovici, de care a divorțat în 2000. Cu fosta soție, are doi copii, pe Vladimir și pe Tamara, studentă la Marketing/ Management la Londra, Anglia.
ACCIDENT GROAZNIC ÎN 2005. ”Nu mai îmi trebuie motocicletă”
Om dintr-o bucată, Dejan a fost trădat în mai multe momente de firea sa năvalnică. În 2004, a fost implicat într-un incident acasă, la Podgorica, când a fost oprit de un echipaj de poliție după ce trecuse pe roșu. Savicevici a insultat polițiștii, urlând: ”Eu sunt Dumnezeu, legile nu mi se aplică mie, ci muritorilor!”. Un an mai târziu, ”Il Genio” a suferit un groaznic accident de motocicletă: și-a fracturat brațele după ce a intrat cu viteză într-un tir! ”N-aș vrea să-mi amintesc de acel episod. Am lovit autocamionul, am fost aruncat zeci de metri prin aer și m-am izbit de un perete! M-am operat la Hanovra, trei intervenții chirurgicale, șase luni de recuperare. Și acum am dureri reumatice, când se schimbă vremea. De atunci, nu mai pilotez nici o motocicletă. M-am lecuit!”.
”Brazilia e favorita mea la câștigarea titlului mondial”
În 1998, formația The Kuguars a înregistrat cântecul „Dejo” (un cover după Harry Belafonte, The Banana Boat Song), dedicând piesa lui Savicevici
Gol de geniu marcat de Dejan Savicevici, în finala Ligii Campionilor Barcelona – AC Milan 4-0 (1994, Atena).