Pe stadion încape tot oraşul
Gruparea e condusă de Gervais Martel, un om de afaceri care a preluat echipa în 1988 şi care ocupă în paralel şi funcţia de vicepreşedinte al Federaţiei Franceze de fotbal. El şi-a început cariera ca şef de raion de electrocasnice la un hipermarket Auchan şi a dat lovitura în 1983. Interesant e că stadionul Felix Bollaert din Lens, un fost oraş minier, are o capacitate de 41.233 de spectatori, în timp ce localitatea care îl găzduieşte numără doar 36.257 de suflete!
“Lovitură explozivă la Lens!”, a titrat, ieri, pe prima pagină, LEquipe, cel mai mare ziar de sport din Franţa. Ladislau Bölöni, noul antrenor al lui Lens, e primul român care a apărut pe coperta cotidianului LEquipe. Jurnaliştii au dezvăluit că antrenorul le-a cerut jucătorilor săi seriozitate şi muncă asiduă.
1.200.000 € pe an
Bölöni va primi pentru cei doi ani şi jumătate de contract 1.200.000 de euro pe an, urmând să încaseze şi o primă de 500.000 de euro dacă reuşeşte să evite retrogradarea. Tehnicianul român deţine o casă la Nancy, la 310 kilometri de Lens, acolo unde locuiesc Clara şi Esther, fiica, respectiv soţia sa.
Libertatea a stat de vorbă cu fostul căpitan al Stelei Tudorel Stoica (56 de ani), care a jucat 17 partide pentru RC Lens, între 1989 şi 1990. El ne-a povestit despre perioada petrecută în Franţa şi despre oraşul Lens.
Libertatea: Bölöni poate salva echipa de la retrogradare?
Tudorel Stoica: Loţi e un antrenor valoros şi ştie ce are de făcut, depinde dacă echipa e destul de solidă şi îl poate ajuta în acest demers. Bölöni are şi suportul preşedintelui Martel, cu care e prieten. Am lucrat şi eu un an cu el, dar în 1989 era doar un tânăr ambiţios. Acum are şi influenţă la federaţie.
Cum e atmosfera în jurul echipei?
Suporterii de acolo sunt înflăcăraţi şi iubesc mult echipa. Lens e un oraş mic şi fotbalul e una dintre puţinele distracţii de care se pot bucura locuitorii. Atunci când jucam eu acolo, Racing era o echipă mică. Eu şi Piţurcă am ratat promovarea în Ligue 1. Între timp, clubul a cunoscut gustul succesului, aşa că şi suporterii vor mai mult de la jucătorii favoriţi.
Cum aţi caracteriza oraşul Lens?
E un fost oraş minier, unde între timp s-a oprit exploatarea. E cochet şi curat, nu se poate compara cu fostele localităţi miniere din România, pentru că poluarea lipseşte cu desăvârşire. Lens nu are atracţii deosebite, dar e perfect pentru jucătorii şi pentru antrenorii ale căror gânduri sunt numai la fotbal.