Comentează“Lobby” continuă: “Ca oricare alt copil, şi eu am făcut o mulţime de năzdrăvănii, atât acasă, cât şi la şcoală. Îmi amintesc râzând cum m-a caftit un profesor de matematică sau cum îmi pregăteam copiuţe, atunci când nu învăţam. Erau alte vremuri, copiii nu dispuneau de calculatoare sau de telefoane, practic, toată distracţia noastră era la şcoală sau în faţa blocului”.
Era expert în copiuţe
Următorii ani, Bogdan a avut un alt profesor de matematică, Truşcă, un foarte bun pedagog. Acesta l-a scos la tablă, în timpul unei ore de geometrie, cerându-i să scrie formula volumului trunchiului de piramidă. Cum “Lobby” obişnuia să chiulească la ora de matematică, a scris greşit formula, în loc de h/3 a scris h/2. Astfel că profesorul Truşcă i-a spus: “Ai scris h/2, ai nota 2.” Fotbalistul a rămas blocat, neuitând vorbele profesorului.
“N-am să-l uit vreodată pe profesorul Truşcă, felul în care mi-a spus că am nota 2. Eu luam numai note de 3 şi 4 când mă scotea la tablă. Doar la lucrări şi la teză puteam obţine un 7 sau un 8. Copiam după colegii din faţa mea sau îmi făceam copiuţe cu formulele. Luam o foaie de caiet de matematică şi trasam linii din trei în trei pătrăţele, apoi o rupeam de-a lungul liniei. Scriam, cu peniţa întoarsă, câte patru rânduri pe o pătrăţică şi făceam fiţuica evantai”.
A jucat fotbal cu pietre şi cu cotoare de măr
Pe când a mers la şcoală, Lobonţ juca fotbal cu pietre sau cu cotoare de măr. “În primii ani de şcoală, jucam fotbal în fiecare pauză. Căutam pietre mai mari sau păstram cotoarele de la mere şi le foloseam în loc de minge. Bineînţeles că reuşeam să îmi distrug repede încălţămintea, iar mama mă certa”, îşi aminteşte Lobby.
Premiant, de dragul fotbalului
Pasiunea sa pentru sportulrege nu l-a împiedicat pe Bogdan să fie premiant în primii ani de şcoală. Elena Lobonţ, mama portarului, ne-a precizat: “Îmi doream să înveţe, să ajungă cineva în viaţă. Observând cât de mult îi plăcea lui Bogdan să joace fotbal, l-am ameninţat că nu-l voi mai lăsa la antrenamente, dacă nu învaţă”.