ComenteazăLituania reprezintă un capitol aparte pentru fostul selecționer Loți Bölöni, 65 de ani. Antrenorul a stat ultima dată pe banca naționalei României la meciul câștigat de tricolori, 2-1, la Kaunas, pe 6 iunie 2001, în preliminariile CM 2002. A fost un meci special, disputat sub spectrul plecării lui Bölöni la Sporting Lisabona.
Bölöni a rememorat pentru Libertatea și Gazeta Sporturilor cum a pregătit dubla cu Ungaria, 2-0, (M. Niculae 4, 53) și Lituania, 2-1 (Ad. Ilie 31, V. Moldovan 49/Fomenka 86):
”Nu se știa că plec, dar se bănuia. De altfel, prima dată când m-am întâlnit cu jucătorii la reunire le-am vorbit și despre cazul Portugalia. Le-am spus: ”Băieți, asta e situația, dar noi avem altă treabă!” Aveam în față două jocuri decisive pentru locul 2, cu Ungaria și Lituania. Șase puncte ne asigura practic prezența în baraj”.
Bölöni, 48 de ani la vremea aceea, dezvăluie că nu a lăsat nimic la voia întâmplării: ”Rar am pregătit cu atâta precizie vreun meci, cum am pregătit jocurile cu Ungaria și Lituania. Voiam neapărat să ies învingător pentru România, dar și pentru mine. Știam tot ce trebuie să fac. Am avut toate detaliile puse la punct din timp și mi-au ieșit bine socotelile”.
Incognito la Budapesta
Loți a continuat: ”Un singur lucru nu știam, cum va fi recuperarea jucătorilor după meciul cu Ungaria. Trebuia să călătorim în Lituania. Una era să câștigi cu Ungaria, și alta să fi pierdut. Chiar dacă în capul meu era numai victoria, mă mai gândeam uneori, dacă Doamne ferește pierdem?”.
Bölöni era prea stăpân pe el ca să piardă cu Ungaria: ”Nu puteam fi surprins însă sub nicio formă. Știam totul despre adversari. Pentru a strânge informații, am petrecut câteva zile incognito la Budapesta. Am urmărit inclusiv jucători de la naționala de tineret, care puteau fi eventuale surprize. Apăruse Zoltan Gera, care, din fericire, n-a jucat cu noi, dar avea să ajungă apoi cel mai bun din naționala Ungariei. Știam și de ce îl sunam pe Vasile Miriuță. Am avut strategia mea”.
Amenințări înaintea meciului cu Ungaria
Loți Bölöni a suferit mult înaintea meciului cu Ungaria. ”A fost o problemă specială, care m-a deranjat enorm, despre care nu s-a vorbit deloc. A fost ceva absolut anormal. Nu vreau să spun mai mult. O păstrez pentru mine”, a precizat actualul antrenor al echipei belgiene Royal Antwerp.
Fostul selecționer a povestit în 2001, la ”Marius Tucă Show”, un episod care l-a marcat: ”Mama a primit telefoane din partea unor oameni care i-au spus că ”Dacă România nu câștigă meciul cu Ungaria, copilul dumitale nu mai ajunge acasă”. Mama a fost internată la spital”. Mama lui Bölöni trăiește la Budapesta, unde este stabilit și fratele tehnicianului.
”Erau puține șanse să rămân”
A urmat meciul din Lituania. Presa portugheză scria că Bölöni a semnat deja cu Sporting Lisabona. În țară, fanii naționalei așteptau un răspuns oficial. Pleacă sau nu pleacă, Loți?
Bölöni reia povestea: ”Am plecat la Kaunas cu un moral bun. Nu știam încă 100 la sută dacă va fi ultimul meu meci ca selecționer. Erau puține șanse să rămân, dar erau. În socotelile mele am fost influențat de câțiva fotbaliști de bază. Vorbeam mult cu Adrian Ilie, cu Viorel Moldovan, cu Iulian Filipescu. Ei formau trioul care mă ajuta ca mesajele mele să ajungă așa cum trebuie la echipă. Adrian Ilie, starul meu, un băiat cu calități fotbalistice și umane extraordinare, m-a surprins pozitiv. Nu-mi închipuiam că va ajunge atât de repede aproape de sufletul meu”.
”Am fost nervos la Kaunas”
Bölöni era foarte tensionat. ”Am fost nervos înaintea partidei, ca de obicei. Era un meci decisiv pentru locul 2. Succesul ne dădea posibilitatea să câștigăm timp pentru a pregăti barajul. Ne-am regăsit mult mai greu ritmul de joc decât cu Ungaria. Practic, victoria a fost decisă de talentul lui Adrian Ilie și de inspirția lui Viorel Moldovan. Terenul a fost destul de greu.
Nu mi-au ieșit nici schimbările. În repriza secundă l-am intodus pe Mutu în locul lui Adi Ilie. Conduceam cu 2-0. Mutu vroia să marcheze, dar nu a reușit să respecte sarcinile mele. Am făcut pasul înapoi, lituanieni au creat presiune, au marcat și am avut un final de meci cu emoții”.
”Cu portughezii m-am întâlnit la Paris”
Fluierul final al arbitrului slovac Anton Stredák l-a eliberat de emoții, dar povestea a mai continuat câteva zile. ”Eram foarte bucuros că s-a terminat meciul cu victoria noastră. M-am supărat însă când reporterul de la TVR m-a întrebat dacă plec sau nu la Sporting. Am refuzat să mai răspund la întrebări.
Am avut câteva zile libere, perioadă în care am plecat la Paris pentru a mă întâlni cu reprezentanții lui Sporting. În aeroport am fost așteptat de o gașcă de jurnaliști portughezi. Am luat un taxi, iar ca să scap de ei, i-am dat șoferului 50 de euro în plus. A făcut câteva manevre și ne-am debarasat de urmăritori”.
”Faza de la Arcul de Triumf a fost o capodoperă a mea”
Incertitudinea a durat până pe 12 iunie 2001. Până atunci, Bölöni a negociat cu Mircea Sandu termenii rezilierii. Presa era pe urmele fostului selecționer. ”Țin minte și acum cum mă urmăreați, voi jurnaliștii, cu mașinile și v-am învârtit în jurul Arcului de Triumf, de ajunsem din urmărit să vă urmăresc eu pe voi. Aia a fost o capodoperă a mea. Am râs cu lacrimi. Ca să scap de voi, am sunat un prieten care locuia în Cartierul Francez. Am ajuns la el, voi după mine”.
Bölöni avea întâlnire cu fostul președinte al FRF, Mircea Sandu. ”Am lăsat mașina de serviciu la pritenul meu în curte și am plecat cu altă mașină spre locuința lui Mircea Sandu, de la Snagov. Mircea nu vroia să vin cu presa după mine. Era la un barbeque cu niște prieteni. Nu a fost o discuție care să se soldeze favorabil mie. Aș fi putut rămâne în alte condiții. Putea să mă convingă să rămân, dar aveam nevoie de o discuție profesionistă”. Boloni a cerut mărirea salariului și garanții că nu va fi demis dacă ratează calificarea la CM 2002, dar Mircea Sandu nu a fost de acord să schimbe termenii contractului.
A lăsat naționala pe locul 2, la patru puncte de Ungaria
Inevitabilul s-a produs pe 12 iunie. La șase zile de la meciul cu Lituania, Bölöni a anunțat că s-a înțels cu portughezii și părăsea echipa națională a României după 11 luni de mandat (iulie 2000 – iunie 2001). A avut un bilanț de 13 meciuri, dintre care opt câștigate, două egaluri și trei pierdute.
Bölöni a lăsat România pe locul doi, la patru puncte în fața maghiarilor. ”Fără nicio aluzie, dar câștigând cu Georgia, în deplasare, cu Ungaria, acasă, și ambele meciuri cu Lituania, România avea asigurat locul 2, barajul. Ne mai trebuia un punct, după ce Ungaria a pierdut în Georgia”.
Hagi a ratat calificarea la CM 2002
În locul lui Boloni a fost numit Gică Hagi, abia retras din activitatea de fotbalist. ”Regele” a învins Ungaria, la Budapesta, 2-0, și a făcut 1-1 cu Georgia, acasă. Din păcate, a ratat barajul cu Slovenia, după 1-2, la Ljubljana, și 1-1 în Ghencea, și a fost împins să demisioneze.
Lituania – România 1-2
06.06.2001: Kaunas, Stadion: „Darius ir Girenas”, preliminariile CM 2002
Au marcat: 0-1 Adrian Ilie (31), 0-2 Viorel Moldovan (49), 1-2 Arturas Fomenka (86)
Lituania: Gintaras Stauce – Auri Skarbalius, Tadas Graziunas, Ignas Dedura, Tomas Zvirgzdauskas – Deividas Semberas, Raimondas Zutautas (C), Tomas Razanauskas (72 Orestas Buitkus), Saulius Mikalajunas – Robertas Poskus, Igoris Morinas (46 Arturas Fomenka). Selecționer: Benjaminas Zelkevicius
România: Bogdan Stelea – Cosmin Contra (53 Liviu Ciobotariu), Mirel Rădoi, Iulian Filipescu, Cristian Chivu (C) – Florentin Dumitru, Paul Codrea, Dorinel Munteanu, Adrian Ilie (62 Adrian Mutu) – Marius Niculae, Viorel Moldovan (55 Ionel Ganea). Selecționer: László Bölöni
Clasamentul grupei
1. Italia 8 6 2 0 16 – 3 20p
2. România 8 5 1 2 10 – 7 16p
3. Georgia 8 3 1 4 12 – 12 10p
4. Ungaria 8 2 2 4 14 – 13 8p
5. Lituania 8 0 2 6 3 – 20 2p
”E drum lung până la Euro 2020”
Loți Bölöni a explicat în ce constă dificultatea deplasărilor în Lituania: ”În condiții normale, România ar trebui să domine tot timpul Lituania. Dar faptul că ești consider favorit îngreunează exprimarea în joc. Referindu-mă la meciul de joi, nu cred că sunt condiții de mare intensitate, pentru un joc de calitate. Rezultatul este tot timpul important”.
Fostul selecționer crede că tricolorii au nevoie de multă șansă pentru a se califica la Euro 2020 : ”Este cam lung drumul prin Liga Națiunilor, chiar dacă joci numai cu echipe de nivelul tău. În preliminariile normale depinde cu cine picăm în grupă”.
Antrenorul lui Antwerp critică sistemul UEFA: ”Nu consider normal ca echipe din categoria a patra să se califice la Euro 2020. Nu văd rostul ca Luxemburg, o țară simpatică, să se califice, iar Olanda nu.