Sabina Adelaide Radu (25 de ani) este portarul echipei feminine de fotbal a celor de la Lazio Roma, dar spune că nu a apucat să vorbească faţă în faţă cu Ştefan Radu, ex-dinamovistul care a ajuns al treilea căpitan la formaţia din Serie A.
Portăriţa de la Lazio a plecat în „Cizmă” împreună cu părinţii încă de când avea 4 ani şi a precizat că joacă numai de plăcere. Lazio ocupă poziţia a 7-a în Serie B şi nu mai are nicio şansă de promovare. Ea a evoluat numai la formaţii din Italia: Pontecagnano (2006-2007 şi 2009-2011), Salernitana (2007-2008), Vesuvus Trecase (2008-2009), Napoli (2011-2014), Domina Napoli (2014), Lazio (2014 – ?). Sabina a practicat şi arte marţiale şi susţine că, deşi are centura albastră în taekwondo, nu pune în aplicare pe terenul de fotbal nimic din ce ştie în celălalt „domeniu”. „Mai înjur, că aşa e la fotbal, dar atât. Nu bat pe nimeni!”.
Nu doar numele celor doi români de la Lazio seamănă izbitor. Ci şi relaţia lor cu selecţionerii echipelor naţionale ale României. Nici Sabina nu se laudă cu prea multe selecţii şi nu înţelege de ce e evitată de antrenorii României. Într-un interviu acordat pentru Sportnews.ro, Sabina Radu a vorbit despre cel mai tare contract al ei ca fotbalistă şi despre problemele pe care le întâmpină doar pentru că vrea să joace de plăcere.
„La Napoli aveam contract de 400 de euro pe lună. La Lazio nu câştig nimic!”
Sportnews.ro: Cu Ştefan Radu ai vorbit vreodată?
Sabina Radu: Am vorbit o dată la telefon, când eu eram la Napoli. De când am venit la Lazio, am făcut o dată antrenament pe acelaşi teren, ei înainte şi noi după, dar nu l-am mai prins ca să stăm de vorbă şi faţă în faţă.
Lucrezi sau eşti fotbalistă profesionistă?
Nu sunt fotbalist profesionist. Eu stau în continuare la Salerno şi la Roma vin doar la meciuri. S-au terminat banii în fotbal. Îmi plătesc singură transportul. Joc de plăcere. Bani nu se mai iau, pe nimeni nu mai interesează de fotbalul feminin.
Care a fost cel mai mare contract al tău?
Când jucam la Napoli luam 400 de euro pe lună. La Lazio nu câştig nimic. Nici prime, nici de un suc, nimic. Fac naveta la meciuri, atât. De antrenat, mă pregătesc acasă, la Salerno.
Studiază informatica
Ce lucrezi acum?
Nu lucrez. Studiez. Vreau să-mi iau diploma, pentru că, din cauza fotbalului, nu mi-am încheiat studiile. Urmez cursurile facultăţii din informatică.
De când eşti în Italia?
Părinţii mei au venit aici când eu aveam 4 ani. Am jucat numai în Italia.
De ce ai plecat de la Napoli?
Am avut problemă cu conducerea tehnică. Era un antrenor mai învechit, care spunea la orice înfrângere că e vina mea. Nu stau într-o echipă care nu mă ajută şi unde nu sunt respectată. Am rămas în relaţii de amiciţie cu toate fetele cu care am fost colegă.
Ce obiective aveţi?
Suntem abia pe locul 7, dar fiindcă am pierdut mult în ultima perioadă. Am pierdut derby-ul cu Roma, la un meci la Palermo nu ne-am prezentat, fiindcă nu ne-a dat Lotito (n.r. – patronul) bani de avion!
Lume vine la meciuri?
La derby-ul cu Roma, da, au venit ceva suporteri. Au fost şi de la ambasada României. Dar, în general, vin doar părinţii, fraţii, prietenii fetelor…
Ai avut „antecedente” în familie? Ai avut vreun fotbalist printre rude? De ce te-ai apucat de fotbal?
Nimeni în familia mea n-a mai jucat, dar eu de mică am bătut mingea cu băieţii. Am început la 12 ani, la Salerno. Nu ştiu cât mai continui. Mă mai gândesc, dacă se mai schimbă lucrurile…
„Am început în atac, dar nu mi-a plăcut să alerg!”
Mai sunt românce în fotbalul feminin din Italia?
N-am ţinut legătura cu niciuna, dar ştiu că mai sunt câteva fete pe aici.
La naţională ai numai cinci meciuri? N-ai mai vrut să vii la lot?
Nu, nici vorbă. Nu m-au mai chemat, nu ştiu de ce. Dacă mă vor convoca, voi veni cu plăcere. Acum 2-3 ani am venit ultima oară la echipa naţională.
Ai făcut şi taekwondo. Dacă te supără vreun arbitru, îi aplici o corecţie?
Nu, nu există aşa ceva. Sunt altă persoană pe teren. Mai scapi o vorbă urâtă, mai înjuri, că aşa e la fotbal, dar atât. În arte marţiale am centura albastră.
Ai declarat că ţii cu Juventus şi că idolul tău este Buffon, dar ai jucat la Napoli, iar acum eşti la Lazio. Nu ţi-a reproşat nimeni că ai recunoscut public că admiri formaţia torineză?
Nu sunt probleme. Când e meci cu Roma, e altceva. Dar pe teren, inima mea e pentru echipa la care joc. Ţin cu Juve, dar moderat. Nu sufăr prea tare când pierd. Nu-mi intră niciun euro în buzunar, dacă mă agit prea tare.
Ajungi la bara transversală?
Am 1,75 metri, nu sunt probleme. La Firenze e o portăriţă din Japonia care e şi mai mică, are cam 1,65 metri. Când am început, jucam atacant. Dar nu mi-a plăcut să alerg şi am ajuns în poartă.