ComenteazăLibertatea: Brigitte, tu ai fost prima care a aflat că Helmuth este noul preşedinte al Stelei…
Brigitte Duckadam: Da. Tata m-a sunat imediat. Era bucuros, a fost visul lui să devină preşedintele unui club puternic, aşa cum e Steaua. Sunt fericită că şi-a îndeplinit visul.
Crezi că este un bun organizator?
Îi place să fie meticulos, fiind un bun organizator în tot ceea ce întreprinde, drept pentru care sunt convinsă că va face o treabă bună în această funcţie.
Cum ai trecut peste divorţul părinţilor tăi în 2006, după 27 de ani de căsătorie?
Nu mi-am imaginat vreodată că ei se vor despărţi. Pentru mine, şocul despărţirii lor a fost imens. Aproape imposibil de descris. Am căzut într-o depresie şi am refuzat să vorbesc cu tata o perioadă. Mi-a fost teribil de greu să accept ideea separării lor. Cu timpul, am început să înţeleg mai bine că viaţa este compusă şi din momente mai puţin plăcute.
Ai acceptat-o greu pe Alexandra, actuala soţie a tatălui tău?
La început, m-am acomodat greu cu ideea, deoarece vârsta ei era foarte apropiată de a mea şi a fratelui meu. Dar, după ce am văzut că tata e fericit alături de ea, între noi a început să fie o relaţie din ce în ce mai bună. Julianne, fiica lor, sora mea vitregă, este o bomboană de copil şi nu am cum să nu o iubesc.
Îţi place fotbalul?
Sunt înnebunită după Steaua. De când tata a devenit preşedinte, înaintea fiecărui meci îi dau câte un mesaj pe mobil, pentru a-i ura succes.
Era considerată mascota echipei
Când Helmuth juca la Steaua, te lua cu el la meciuri?
Eram mascota echipei. De fiecare dată, mergeam cu mama la stadion. Se mai întâmpla ca tata să se supere pe mine şi să mă pedepsească lăsându- mă acasă. Atunci, toţi colegii lui îl implorau să renunţe la supărare când are meciuri, pentru că eu le purtam noroc.
Din echipa de azi ai vreun jucător preferat?
Iubesc întreaga echipă, ca un adevărat fan. Crescând cu generaţia anilor 86, preferatul meu a fost Lăcătuş, pentru care aveam o mare simpatie şi un respect deosebit.