ComenteazăRivalitatea dintre Joshua şi Whyte durează de ani buni, încă din vremea luptelor celor doi la amatori. La vremea respectivă, Whyte învinsese, dar parcursul ulterior, după trecerea amândurora la profesionism, îl adusese pe Joshua în postura de favorit înaintea confruntării de sâmbătă, chiar dacă amândoi erau neînvinşi. O confruntare programată pentru titlul britanic şi al Commonwealthului la grea, dar aşteptată cu enorm interes de lumea boxului, în general, fiecare dintre cei doi fiind văzut ca un posibil viitor dominator al categoriei grea. De fapt, foşti mari campioni ca Lennox Lewis, dar şi David Haye, îl considerau pe Joshua – chiar şi înaintea luptei cu Whyte – un pugilist mult mai bun, mai adevărat, decât Tyson Fury. Lucru la care subscriu categoric.
Înfruntarea de sâmbătă a semănat, pe alocuri, cu o bătaie de stradă – date fiind ”poliţele” vechi pe care cei doi le aveau „de plătit”. Prima repriză a debutat fulminant, Joshua fiind la un pas să-l pună la podea pe White, dar primind, la rândul lui, câteva lovituri dure. La finalul primei runde lucrurile au fost la un pas de a degenera, White sărind la bătaie după gongul de final, staffurile celor doi, dar şi agenţii de ordine, intrând în ring pentru a calma spiritele. Din fericire, situaţia s-a calmat, deşi White putea fi foarte bine şi descalificat pentru atitudinea agresivă de după gong.
Ritmul a scăzut un pic din repriza a treia, mai ales că Whyte n-a părut într-o formă fizică grozavă – de parcă s-ar fi pregătit doar pentru o luptă scurtă – iar Joshua a fost mai consistent în lovituri, avantajat şi de înălţimea superioară, 1.98 m, cu 5 centimetri în plus faţă de Whyte care, însă, părea şi mai scund în ring. S-au schimbat lovituri grele, adesea haotice, pe fondul unor apărări aproape inexistente în destule momente. A fost un „care pe care”, ce a făcut însă deliciul spectatorilor. În repriza a şaptea, Joshua i-a ”prins” tâmpla lui Whyte cu un croşeu de dreapta, care l-a resimţit din plin, picioarele devenindu-i „de cârpă” şi fiind la un pas de a cădea. Joshua a insistat şi cu un upercut de dreapta a pus capăt luptei.
La 26 de ani, cu unul mai puţin decât Whyte, Joshua se anunţă a fi, într-adevăr, un posibil pretendent serios la titlurile deţinute acum de Fury şi Deontay Wider. Dar cum Fury va lupta în următorul meci, aproape sigur, în revanşa acordată prin contract cu Wladimir Klitschko – fapt pentru care a şi fost deja deposedat de centura IBF, una dintre cele trei majore pe care le câştigase – probabil că mai probabilă va fi o confruntare cu americanul Wilder, titularul centurii WBC. Dar, fireşte, lucrurile se pot modifica oricând, date fiind complicatele culise ale boxului profesionist. Un fapt e sigur, însă: aşa cum se şi prevedea, încetarea dominaţiei fraţilor Klitschko asupra categoriei a redat categoriei gradul de imprevizibil, dar şi de spectaculozitate pierdut pe parcursul ultimului deceniu. Şi mult mai multe confruntări palpitante ne aşteaptă pe viitor.