ComenteazăCursa de aur a Lidiei Simon a fost un triumf al perseverentei si al muncii indracite. Maratonul e un efort incapatanat atunci cand stomacul iti iese pe gura, o rabdare supraomeneasca atunci cand ti se taie respiratia si nu-ti ajunge tot aerul din lume pentru a-ti umple plamanii, o vointa de a lupta cu tine insuti atunci cand muschii nu te mai asculta, innebuniti de furtuna de acid lactic care-i invadeaza. Fata asta de 28 de ani s-a saturat de argint si de bronz si s-a plictisit sa le dea clasa japonezelor doar la ele acasa, asa ca a vrut si a reusit sa-si vada visul cu ochii. Intr-o proba in care soldatului Filipides, primul om care a parcurs-o, acum 25 de secole, i-a crapat inima pentru a deveni nemuritor, Lidia s-a impus cu siguranta celei care s-a pregatit ani in sir pentru aceste doua ore si jumatate. Ultimii metri i-a strabatut salutand publicul, iar la final s-a prabusit pe pista, traindu-si clipa cu ochii inecati in lacrimi. Picaturi de fericire nuda, varsate pe obrajii eternitatii sportive.