Prima constatare sur­prinzătoare e că tribuna franceză ştie să cânte cam cum se pricep să joace băieţii lui Puel. Galeria gazdelor a demonstrat asta a­sea­ră, urlând de dor şi jale, dar şi chemând la luptă, cu ajutorul Mar­seillezei, atunci când Steaua lui Dorinel ridicase un pic capul din pământ, adulmecând pauza. Până atunci, şerpuirile lui Benzema şi prezenţa constantă a lui Goian la locul faptei încheiaseră la egalitate un meci paralel, în care Lyon obosise să preseze, iar Steaua se obiş­nuise să aştepte. Nu­mai că, la 33 de ani, Ju­ninho nu ştie de glu­mă şi nu ţine cont de re-guli. A învăţat-o şi Za­pa­ta în minutul 44, prost plasat la un şut marcă înregistrată al brazilianului, lansat de la 35 de metri: 1-0 şi e groasă, căci nu existăm.

Zapata a greşit din nou

Fără Dayro Moreno, Szekely sau Semedo, prezenţi doar în iarbă, nu şi în meci, Steaua s-a chinuit şi a murit urât în următoarele 45 de mi­nute. Francezii, vul­poi bătrâni şi isteţi, n-au riscat nimic, l-au închis pe Bănel şi au preferat varianta economică, vorba lui Gigi din Pipera, aducătoare de rezultat.
În finalul balului, Reveillere n-a iertat din careu o semnătură ex­plicită pe tabelă, echi­valentă cu eliminarea matematică a Stelei din Liga Campionilor. Rămâ­nem la cuţite cu to­varăşul Mutu, pe care-l aşteptăm în Ghencea, deschişi la dialog, la partajul Cu­pei UEFA.

 
 

Urmărește-ne pe Google News