Libertatea: Se putea obţine mai mult la acest Mondial?
Camelia Lupaşcu: Noi ne-am fi dorit! Dar a fost o bătălie pe viaţă şi pe moarte, la care s-au adăugat şi condiţiile grele de concurs, inclusiv cele atmosferice, cu vânt puternic şi valuri. Pur şi simplu cred că această medalie reprezintă cât un aur. Anul viitor va fi cu totul altceva.
A contat faptul că antrenorul Mircea Roman nu v-a putut supraveghea de pe margine în timpul cursei?
Nu au existat margini amenajate pentru ca antrenorii să-şi poată urmări echipajele. La competiţiile precedente noi îl auzeam pe domnul Roman, pentru că dânsul are un fluier cu zgomot distinct, care ne ajuta să ne stabilim ritmul.
Aţi ratat calificarea şi în proba de doi fără cârmaci….
M-a durut foarte mult acest lucru, pentru că la nivel european reuşisem să ne impunem fără probleme.
A devenit echipajul SUA un complex pentru România?
Nu e un complex. Pur şi simplu au fost mai bune. Dar anul viitor şi, mai ales, la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012, sperăm să redevenim ceea ce am fost odinioară: numărul unu mondial.