Libertatea: Care este în clipa de faţă situaţia cu antrenorul Lucas?
Camelia Potec: În acest moment nu vreau să vorbesc prea mult despre acest lucru. Pot spune doar că personal traversez o periodă foarte grea în cariera mea sportivă. În ultima lună am acuzat probleme de sănătate. În proporţie de 70 la sută am luat decizia ce voi face de acum încolo, dar până la Campionatele Naţionale ale României nu vreau să vorbesc despre acest lucru.
Totuşi, 70 la sută este un procentaj mare?
Aşa este. Dar este o situaţie foarte complicată pe care nu vreau să o dezvolt acum.
Antrenorul tău, Phillipe Lucas ce spune?
Lui îi convine să antreneze cât mai mulţi sportivi şi cât mai buni. Pe el l-a interestat să aibă semnat un contract ferm cu o federaţie sau Comitet Olimpic, să fie plătit, să aibă siguranţa că va fi plătit până la Jocurile Olimpice şI aşa cum spuneam să aibă una dintre cele mai bune grupe din lume.
Deci să înţelegem că deja a semnat contractual cu Federaţia de Nataţie din Italia pentru a o antrena pe Federica Pelegrini?
Din moment ce ea este în Franţa şi se antrenează cu el, cred că acest lucru s-a întâmplat.
Regreţi acum că ai venit în Franţa să te antrenezi?
În nici un caz. Eu am căutat să am un antrenor exigent, pentru care să conteze munca, seriozitate şi să nu-şi menajeze sportivii doar pentru faptul că sunt campioni olimpici. De aceea am ales Franţa şi pe Phillipe Lucas.
Cât de greu a fost să te acomodezi aici?
Dacă analizez situaţia mea în momentul de faţă, felul cu mă simt, felul cum mă comport şi stilul de viaţă pe care-l am pot să spun că în 2007 când am ajuns în Franţa mi-a fost foarte uşor. Atunci nu mă gândeam doar la Jocurile Olimpice de la Beijing, voiam să demonstrez anumitor personae că nu sunt moartă şi că mai pot aduce medalii României. Acum situaţia s-a schimbat radical. Sunt obligată
să parcurg zilnic 45 de minute pe drum pentru a ajunge la bazin. Mă trezesc în fiecare dimineaţă la 4.45, am două ore de antrenament iar când mă întorc acasă vin cu metroul, deoarece la primul drum mă aduce Lucas cu maşina. Mă odihnesc foarte puţin între antrenamente, după care o iau de la capăt. La toate astea se adaugă şi o oră de forţă. Seara ajung acasă la 21.30. Sunt frântă de oboseală, motiv pentru care mănânc pe unde apuc, prin oraş.
În condiţiile date, cu toate aceste inconveniente ce se va întâmpla mai departe cu tine?
Nu pot spune nimic legat de acest subiect. Doar că mă îngrijorează faptul că starea mea de sănătate este din ce în ce mai gravă (n.r- are ochii in lacrimi). Decizia finală o voi lua după Campionatele Naţionale.