I se spune „The Greatest” (Cel mai mare), dar se pare ca are, conform National Enquirer, zilele numarate. Cassius Clay (cunoscut ca Muhammad Ali, dupa ce a trecut la islamism), considerat de specialisti cel mai mare boxer din istorie, este macinat de maladia Parkinson si ar mai putea avea de trait doar cateva luni.
N-ar fi dat gloria de care s-a bucurat pe o viata neumbrita de Parkinson, dar obisnuita si anosta”. Sunt cuvintele unui prieten al fostului campion mondial la categoria grea, Cassius Clay (devenit Muhammad Ali in anii ’60, cand a trecut la islamism). A fost un luptator inca din copilaria plina de lipsuri din Louisville, Kentucky, unde s-a nascut in 1942. Acum, dupa peste doua decenii de boala care l-a transformat in umbra sportivului de altadata, Ali, se tem prietenii, se apropie de finalul unei vieti de exceptie: „Starea sa fizica s-a deteriorat profund. S-ar putea sa nu-i fi ramas decat cateva luni de trait”.
„Pumnii tai nu pot lovi ceea ce nu vad”, isi ironiza Ali adversarii acum 30 de ani. Si majoritatea acestora erau neputinciosi in fata acestui negru cu trup sculptural, aratos ca un actor si ager la minte precum ii era jocul de picioare in ring. Dar boala descoperita la inceputul anilor ’80, la putin timp dupa ce Ali atarnase manusile in cui, l-a pus la podea asa cum nu reusisera marii lui adversari. Chiar fiica lui, Laila, cea care duce in ring faima numelui tatalui ei, recunostea ca acesta nu mai e decat umbra omului de altadata. „Am observat ca se schimba, ceva din el se duce, se pierde o data cu boala. E dureros pentru mine, pentru ca iubeam serile in care imi povestea despre bataliile lui”.
Acum Ali e un barbat imbatranit, ale carui maini nu se pot opri din tremurat, un om care gandeste, dar ale carui buze abia se mai pot dezlipi pentru a articula cateva cuvinte, un om a carui coordonare fizica – altadata de invidiat – a fost devastata de Parkinson. Doctorii nu pot face multe… „Ii place sa incerce lucruri simple”, spune Laila, campioana la box feminin si unul din cei noua copii pe care Ali ii are cu cele patru sotii din viata lui. „Sa deseneze, sa coloreze sau sa decupeze fotografii. Dar nu se poate concentra decat pentru perioade scurte de timp. Gandeste, e clar, are lucruri pe care vrea sa le spuna, dar buzele refuza sa-l asculte”. Cu toate astea, Ali nu-si plange de mila. Stie ca pentru o lume intreaga el este „cel mai mare”. Cel care l-a pus la podea pe infricosatorul Sonny Liston, cucerind in 1964, la 22 de ani, centura cea mai ravnita din lumea boxului, cea a greilor. Cel care in 1978 devenea primul ggreuh din istorie care revendica titlul pentru a treia oara, dupa victoria la Leon Spinks. Cel care in 2005 a primit din mainile presedintelui Bush cea mai importanta distinctie civila americana, „Medalia Libertatii”. Cel care la sfarsitul lunii trecute a fost recompensat cu un premiu la Forumul Economic de la Davos ca recunoastere pentru actiunile sale de apropiere a lumii islamice de cea occidentala. „Ali a incasat numerosi pumni de-a lungul carierei si de multe ori se intreaba daca nu acesta e motivul declansarii maladiei. Dar n-ar schimba nimic din viata lui”, a spus un prieten al lui Ali. Si nici n-ar avea de ce. Stie ca e „Cel mai mare”!