Cât de mult ne ajută sau ne împiedică tipul traseului în timpul unei curse

Tipul traseului pe care se aleargă are un impact mai mare sau mai mic asupra performanței pe maraton, o cursă care de obicei se desfășoară pe asfalt, în primul rând în funcție de numărul mai mare sau mai mic de urcări și coborâri ce apar de-a lungul celor 42,195 de kilometri istovitori.

Așa cum fiecare alergător a observat cu siguranță, urcările duc la o încetinire a ritmului, ce poate fi mai mare sau mai mică în funcție de gradul de înclinare, de diferența de nivel acumulată, dar și de capacitățile fizice ale fiecăruia, de posibilitatea de a face față acestui tip de efort. Și coborârile pot încetini un alergător!

Chiar dacă de obicei ele aduc un plus de viteză, dacă sunt foarte multe și organismul nu a fost antrenat să facă față unui număr mari de coborâri, pe finalul cursei, ele pot deveni un adevărat chin și pot duce la pierderi de secunde sau minute.

Bineînțeles că au fost făcute și calcule și s-au înaintat și niște cifre, mai mult orientative, care explică cât se pierde sau se câștigă în viteză, în funcție de gradul pantei sau de diferența de nivel acumulată sau pierdută. În urcare, s-a constatat o pierdere a ritmului cu 3,3% pentru fiecare creștere cu 1% a înclinării pantei și una de 6,6% la fiecare 30 de metri câștigați ca diferență de nivel.

Recomandări

Anchetă la Castelul Peleș după dezvăluirile Libertatea. Corpul de control al Ministerului Culturii a cerut actele contabile din 2019 și documente interne. Mărturia unui turist șocat de hoția angajaților

De exemplu, o cursă de 1 milă care urcă aproximativ 90 de metri ar putea încetini un alergător care în mod normal ar face 8 minute cu aproape 1 minut și jumătate. În coborâre, s-a constatat o creștere a ritmului cu 1,8% pentru fiecare scădere a gradientului pantei cu 1% și una de 3,6% la fiecare 30 de metri pierduți ca diferență de nivel.

De exemplu, într-o cursă de o milă cu aproximativ 90 de metri diferență de nivel negativă un alergător de 8 minute ar ajunge la finiș cu 55 de secunde mai repede. Toate aceste cifre sunt, așa cum am spus mai sus, orientative, pentru că numărul de secunde pierdute sau câștigate depinde foarte mult de capacitățile fizice ale fiecăruia pentru asemenea tip de efort și de antrenamentele făcute pentru asemenea tipuri de trasee.

Mai sus, am spus că și coborârile, și vorbim aici, așa cum am menționat, de cele ce apar în timpul curselor pe șosea, pot încetini un alergător, pot duce la o creștere a timpului petrecut în alergare.

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea – Alegeri prezidențiale: candidații cu cele mai mari șanse să intre în turul 2

În 2005, a fost făcut un studiu (Jinger Gottschall și Rodger Kram) în care s-a calculat pe de o parte forța de impact, pe de altă parte forța de frânare sau de propulsie avută în alergare pe plat, la coborâre și la urcare. Au fost folosiți 10 subiecți care au fugit pe bandă la aceeași viteză, la înclinări între +9 și -9.

S-a observat că forța de impact a fost cu 54% mai mare iar cea de frânare cu 75% mai mare, când s-a aleargat la vale față de alergarea pe plat. În contrast, la alergarea în urcare aproape nu mai exista forță de impact, iar forța de propulsie era cu 74% mai mare decât pe plat.

La o alergare pe șosea, când ritmul de alergare se schimbă în funcție de înclinare, nu cum s-a făcut la testul pe bandă unde viteza a rămas constantă, forțele de impact la coborâre cresc și mai mult.

Ce înseamnă asta? Că la coborâre, creșterea forțelor de frânare ar fi preluate de mușchii cvadricepși, în cea mai mare parte, iar impactul mai puternic cu suprafața de alergat ar trebui distribuit către mușchi, tendoane, încheieturi, oase etc.

Recomandări

De ce i-a arestat Curtea Supremă pe suspecții asasinatului de la Arad. Judecătorii invocă dovezi „fără echivoc” ale unor relații intime între inculpați

Deci, alergarea la vale este mult mai obositoare și cu impact mult mai mare asupra organismului decât una pe teren plat, iar dacă sunt foarte multe zone în coborâre atunci există șanse ca picioarele să nu mai facă față foarte bine și ritmul de alergare să scadă.

Una peste alta, un traseu cu pante sigur adaugă minute la timpul final. Alergarea la deal taie din ritm mult și necesită efort ridicat (pentru fiecare creștere cu 1% a înclinării s-a calculat că se folosește cu 4% mai multă energie), iar alergarea la vale crește șocul la care este supus organismul, în special picioarele, crescând riscul de accidentare.

În plus, în cele mai mult cazuri, ce s-a pierdut din ritm alergând la deal nu se mai recuperează decât parțial când se fuge la vale.

Urmărește-ne pe Google News