ComenteazăLibertatea: Unde vei petrecede ziua ta?
Cătălina Ponor: În cantonamentul de la Izvorani. Nu e vreme pentru petreceri. Sunt competiţii grele la care trebuie să particip şi e important acum să mă gândesc la obţinerea unor rezultate bune şi mai puţin la cum să-mi aniversez ziua. Anul viitor, când voi împlini 25 de ani, fac chef pe cinste.
Credeai că vei face gimnastică până la 24 de ani?
Dacă cineva mi-ar fi spus în urmă cu câţiva ani că îmi voi aniversa 24 de ani în cantonament, în postura de componentă a lotului de gimnastică, i-aş fi spus că este o glumă bună. Dar dorinţa de a face în continuare performanţă m-a făcut să revin în gimnastică. M-a ajutat şi sănătatea, dar şi antrenorii, care au avut mare răbdare cu mine.
Va concura şi la paralele
Cum e acest statut de gimnastă profesionistă?
La 24 de ani gândeşti altfel. Cu maturitate! Ştiu ce am de făcut în sală, atunci când încep pregătirea. Sunt mult mai atentă la indicaţiile antrenorilor, cu care am o relaţie excelentă. Nici eu nu mai sunt copilul de acum şapte- opt ani.
Înainte de a te reapuca de gimnastică ai antrenat câteva luni în SUA…
Când eşti în sală ca antrenoare, responsabilitatea e mare. Trebuie să ai grijă de fiecare fată în parte. Să ai mare răbdare. Nici ca gimnastă nu e uşor. La antrenamente, dar mai ales în concursuri, concentrarea e maximă. Acolo, eşti tu cu aparatul la care evoluezi.
Rămâne bârna aparatul tău preferat?
Nici nu se poate altfel. Am spus că şi atunci când mă voi retrage, când va fi să intru într-o sală de gimnastică, primul aparat de care mă voi apropia va fi bârna. Eu vreau să fac şi paralele, pentru ca în concursuri să pot ajuta echipa. Abia îmi formez palmele.
Pentru că ai amintit de palme. Se întâmplă să mai şi sângereze…
Da, dar merg mai departe. Gimnastica e frumoasă, dar nu se poate face doar cu zâmbetul pe buze. E nevoie de multe sacrificii.