Era atât de aproapiat de Nadia Comăneci, încât risca totul doar ca să îi aducă bomboane. A fost unul dintre ei, coleg de generaţie cu cea mai mare gimnastă a noastră.
Pe atunci câştiga medalii de aur. Dar viaţa l-a dărâmat. Din campion mondial, a ajuns om al străzii. Trăieşte printre gunoaie şi şobolani. Şi mănâncă din tomberoane!
Nimic nu mai aminteşte de marele campion. E murdar, iar mâinile şi picioarele îi tremură de frig, foame şi neputinţă. O accidentare i-a distrus însă destinul. Tendon ahilian. În 1985, la Reşiţa, în cantonament. Trebuia să plece în Japonia, la Campionatul Mondial de la Tokio.
De atunci a muncit pe unde a apucat, a pierdut tot ce a avut şi a căzut în patima băuturii.
Pe Dan Odorhean clubul Steaua l-a făcut locotenent. Acum, el nu ştie singur nici dacă mai e om. Stă cu soția în subsolul unei clădiri neterminate din Oradea.
Acum 30 de ani a primit titlul de Maestru emerit al sportului şi Meritul Sportiv Clasa 1. A pierdut şi medalii şi diplome odată cu tot ce avea. Şi, oricum, spune Dan Odorhean, nu i-ar fi ţinut de foame. Doar din când în când amintirile îl mai încălzesc.
Odorhean este acum un om al străzii. Caută în gunoaie ca să mănânce, doarme pe cartoane, la subsolul unei clădiri care stă să cadă şi este dependent de alcool. Nimeni n-ar spune că, în urmă cu trei decenii, câştiga medalii de aur la competiţii naţionale şi internaţionale.
Acum, însă, îşi duce viaţa de pe o zi pe alta, uitat de toată lumea.