Insirate pe lemnul scump, de stejar, in functie de valoarea sentimentala sau de legea simpla a utilitatii, lucrurile de suflet ale Nasului sunt strajuite de o icoana a Sfantului Gheorghe. Daruita de Marin Condescu, liderul minerilor, icoana cadreaza perfect cu amintirea voturilor decisive primite de Sandu in toiul luptei cu Gica Popescu pentru suprematia fotbalului nostru. Nasul n-a uitat gestul, iar icoana sta marturie.
Dincolo de acest zalog al increderii, privirea zaboveste, pret de cateva clipe, pe chipurile celor doi copii ai Nasului, Raluca si Dan. O statueta in miniatura a Maicii Domnului inchide, brusc, unghiul sentimentelor obligatorii. In partea opusa a biroului se gasesc lucruri obisnuite. Un telefon, un calendar, un pahar plin ochi cu apa plata si o pereche de ochelari. Chestii personale.
La curiozitati intra o stampila primita-n dar de la organizatorii Campionatului Mondial din Coreea de Sud, dar si un cristal banal, ce sugereaza, prin design, tendinta omului spre perfectiune. “Este o stampila pe care se afla numele meu scris in limba coreeana”, explica zambind, in timp ce incurca ochelarii cu o cutiuta ce ascunde solutia pentru lentilele de contact.
Desi poarta lentile de contact, nu se desparte de ochelari
“Chiar daca m-am obisnuit sa port lentile de contact, nu ma despart niciodata de perechea de ochelari”, dezvaluie seful fotbalului. Obiectul-surpriza il reprezinta o carticica nou-nouta, nimic altceva decat Constitutia Romaniei, obiect ce troneaza in mijlocul biroului.
Camera e completata de doua dulapuri ticsite de carti cu regulamente si diverse trofee. Doua tablouri de pictura naiva, cu motive sportive sparg monotonia peretilor.
Biroul presedintelui FRF, Mircea Sandu, starneste curiozitatea doar prin simplitatea si ordinea desavarsita a obiectelor. Totul are caracter spartan, de la covor si pana la scaunul care-l tine pe Sandu de 16 ani in fruntea fotbalului romanesc.