ComenteazăSimona Halep (26 de ani), liderul ierarhiei mondiale din tenisul profesionist, rememorează începuturile ei în sportul alb, vorbește despre relația cu antrenorul australian Darren Cahill și istorisește, în premieră, povești despre oamenii la care s-a uitat cu admirație pe parcursul dezvoltării ei. ”Sunt și gânduri sincere, răvășitoare, despre felul în care își privea corpul în adolescență, atunci când toate fetele au complexe, dar și sfaturi din suflet pentru cele care trec prin experiențe similare”, explică autoarea interviului, Ioana Ulmeanu.
Fotografii: Tibi Clenci
Libertatea oferă cele mai importante pasaje din interviul Simonei pentru Elle. Versiunea completă, în numărul revistei Ringier aflat deja pe tarabele de presă.
Complexe: ”La 8-10 ani, mergeam la turnee și îmi era rușine să mă încălzesc înainte de meciuri. Mergeam în spatele terenurilor și într-un colț mă încălzeam. Am fost un copil foarte timid. Mușchii se dezvoltau și poate că nu era tocmai frumos în mintea unei adolescente. Dar niciodată nu am avut gânduri să nu mă mai antrenez ca să arăt altfel. Am avut probleme cu tenul, dar am avut un enorm sprijin din partea mamei mele, care m-a însoțit la zeci de doctori și mi-a cumpărat toate produsele de cosmetică pentru a rezolva această problemă. Știu că sunt multe fete în situația asta, dar să nu dispere, pentru că toate trec. Și, ca să fac o glumă, aș fi vrut să am trei centimetri mai mult”.
Încredere: ”Când eram junioară mă gândeam că o să consider că sunt o jucătoare bună de tenis atunci când domnul Țiriac o să vină special și o să se uite la un meci de-al meu. S-a întâmplat acum câțiva ani și pot spune că mi-a dat o mare încredere că pot ajunge la cel mai înalt nivel din tenis”.
Control: ”M-au ajutat mult cărțile de psihologie recomandate de dirigentele din clasa a 9-a, Cătălin Spătaru, să ajung să mă cunosc mai bine și să-mi accept emoțiile. Sunt o fire foarte emotivă și am avut nevoie să lucrez pe această parte ca să fiu mai bine, dar nu vă gândiți că am scăpat de emoții. Tot acolo sunt, dar le gestionez mult mai bine”.
”Am avut mintea setată pe ceea ce trebuia să fac și mereu am știut ce vreau, iar pentru asta am fost conștientă că trebuie să renunț la ceva. În viață nu poți să le ai pe toate. Nu regret nici o secundă, dacă ar fi să mă nasc din nou aș alege același drum!”
Medicament: ”Pentru mine, să joc tenis nu este o greutate, din contra, e o plăcere. Când mă doare capul sau mă simt mai puțin bine, merg să joc 30 de minute și îmi trece tot”.
”Mi-a spus cineva o vorbă pe care n-o s-o uit niciodată, e valabilă în toate domeniile: o să fii atât de bun cât de buni sunt cei de lângă tine. Am oameni buni, profesioniști valoroși lângă mine și împreună cu ei am ajuns să fiu mai bună în fiecare zi”.
Stil: ”Reverul lung de linie este o lovitură pe care o simt. Mi s-a spus că și atunci când mă trezesc din somn sunt în stare s-o dau. Punctul meu forte este deplasarea în teren, dar și loviturile mele au început să fie mai solide… e greu să-mi analizez eu jocul, dar cred că sunt o jucătoare destul de completă”
Comunicare: ”Mă maturizez și eu, nu mai sunt copil. Am 26 de ani și am trecut prin multe în toți acești ani. Mă simt pregătită pentru viață. Mi-a crescut încrederea în mine, de aceea am început să fiu altfel. Toți ne schimbăm odată cu trecerea anilor. Mereu am știut ce vreau să spun, am știut ce vreau în viață, dar nu stăteam prea bine la partea de comunicare. Acum îmi este mai ușor și încerc să fiu și mai bine. Până la urmă, sensul vieții e să vezi cât de bun poți fi la toate capitolele”.