ComenteazăDesi suntem tentati sa generalizam termenul de desert, terenul poate varia si nu putine sunt zonele unde este piatra pura, pe care se poate rula cu viteza mare. Aceste zone se termina brusc, in suprafete de nisip fin sau de mici rauri secate, numite wadis. Traversarea dunelor variaza in dificultate in functie de directia de abordare a “muntilor” de nisip. Pantele sunt rezultate din actiunea vantului, astfel ca unghiul de inclinare poate fi mare uneori. In Mauritania, unde ploile sunt mai mult decat rare, exista o planta numita “iarba camilelor”, care creste pe nisip si care poate crea probleme masinilor, in ciuda inaltimii bolizilor. Din cauza suprafetei moi a nisipului, terenul e denivelat, temperatura creste, iar arcurile masinilor se supraincalzesc.
Unele suprafete favorizeaza ridicarea unor mici nori de praf, care ingreuneaza evolutia sportivilor din partea a doua a plutonului. In unele cazuri se intampla ca un sportiv sa fie obstructionat chiar de nisipul ridicat de propria masina, acest lucru rezultand din directia in care bate vantul. Nu de putine ori se mai petrec accidente ciudate, in care pilotii lovesc masinile de obstacole care nu se vad din cauza prafului.
Cand o masina e oprita in traseu din motive tehnice, concurentii au voie sa se ajute intre ei, dar nu e permisa interventia vehiculelor de asistenta sau a unei terte parti. Este motivul pentru care echipele de uzina aloca masini de sustinere si camioane pentru asistenta, dar si competitori al caror scop este tocmai ajutorarea pilotilor oficiali. Cea mai lunga etapa are 800 km, iar regulamentul prevede ca masinile trebuie sa fie capabile sa parcurga cel putin 800 km fara a realimenta. Pentru categoria moto, autonomia este fixata la 400 km, astfel incat pentru competitia pe doua roti e prevazut un punct de reincarcare.
Dupa terminarea tronsonului cronometrat, sportivii parcurg un nou drum de legatura care ii aduce la un alt bivuac, unde vor ramane peste noapte. In mod normal, timpul de sosire din proba speciala e identic cu cel de pornire in tronsonul de legatura. Sectiunile spre bivuac sunt compuse doar din cativa kilometri, astfel ca sosirea se face la liber, neexistand un timp impus. In schimb exista un timp limita pentru sosirea din proba speciala si din traseul de legatura, iar depasirea acestuia aduce penalizari.
Bivuacul, locul de odihna
Bivuacul este locul ce gazduieste cartierul general al competitiei, centrul medical si cel de presa, restaurantul care ofera o masa calda sportivilor. Acesta din urma e poreclit African Tour de catre participantii mai in varsta, dupa numele fostei firme de catering a Dakarului. Masinile nu sunt blocate peste noapte, iar mecanicii pot lucra la ele pana a doua zi dimineata. Oricum, activitatile de acest gen sunt limitate, acces avand doar sportivii, inginerii si mecanicii inregistrati pentru asistenta. Pana acum cativa ani, mecanicii si managerii echipelor erau transportati cu avione puse la dispozitie de organizatori. Numarul zborurilor a fost redus progresiv, astfel ca acum singura cursa aviatica se face in ziua de pauza. Ca rezultat, mecanicii calatoresc in masinile de asistenta si in camioane.