ComenteazăPovestea lui Negreanu a început dinainte să se nască, atunci când părinții lui au emigrat în Canada, cu numai 5 dolari în buzunar. Se întâmpla în anul 1967. Tatăl Constantin era din Iași, mama – Ana, din Iași. Drumurile i-au dus tocmai în Toronto. Au lăsat o Românie în plin comunism, pentru visul de peste mări și țări. ”Ai mei au muncit în Canada, pentru a duce viața unei familii de mijloc. Au pornit de jos”, spune Daniel. În filmul ”Kid Poker”, mama lui apare ca o gospodină tradițională de la noi, care simtea nevoia să-și îndoape copiii cu mâncare, ca nu cumva aceștia să moară de foame pe nepusă masă, iar tatăl, electrician de meserie, era șeful. Nea Costică a făcut box și a fost cel care nu i-a tăiat aripile lui Daniel: ”Pentru mine, tata a fost un Superman. A fost cel mai bun prieten”. Daniel a făcut toate relele din lume, ca puști. Avându-i idoli pe părinții lui, se consideră român. Nu vorbește perfect limba, dar le-ar putea da liniștit lecții de patriotism unor parlamentari de la noi.
La botez, a ales aurul și banii!
În timp ce mama îi spunea să meargă la școală, tatăl îl încuraja să facă tot ceea ce-i place, dar să se asigure tot timpul că este cel mai bun pe felia aleasă. Mama n-a fost de acord cu pokerul, dar Daniel a avut tot timpul în minte visul că trebuie s-o facă mândră de el pe cea care i-a dat viață. N-a terminat liceul, deși se jură că i-a plăcut cartea. Nu e neapărat un model de urmat, dar e unul de succes. Se vede de la distanță că Negreanu e băiat deștept. E spontan, face glume, iar faptul că vorbește repede indică faptul că și gândește iute. S-ar fi făcut actor, dacă nu i-ar fi reușit cu pokerul, deși primii bani i-a făcut din spălatul vaselor și din făcutul sandivișurilor, la Subway. ”Vreau să joc în filme, dar toți vor să fiu Negreanu. Eu vreau să joc alte roluri, nu pe al meu! Dacă mi s-ar propune de la Hollywood să fac un film, aș fi de acord. Dacă vrea Angelina Jolie, sigur că aș accepta” (râde). Fratele lui Daniel, Mike, dezvăluie în filmul ”Kid Poker” faptul că, atunci când a fost botezat, iar urzitoarele i-au dat târcoale și l-au ademenit, cum se obișnuiește în tradiția românească, Daniel a ales aurul și banii. Destinul l-a purtat către un tărâm plin cu hârtii de valoare.
E lumber și știe ”Popa Prostu”
Se cunoaște că Negreanu nu e român sadea, ci unul prin adopție. Nu ține la ”țoale”, motiv pentru care, la anumite turnee, s-a dus în trening. Nu se îmbracă deloc sofisticat, ci pare chiar dezordonat, nu pune preț pe lux, deh, doar provine dintr-o familie din clasa de mijloc. Totuși, ține să fie în pas cu vremurile, chiar dacă șosetele galbene asortate la costum n-ar spune acest lucru. Poartă barbă, fiindcă știe că, pentru fete, a fi ”lumber” e tare la modă. Are parte de o viață bună, fără griji, în Las Vegas, unde s-a stabilit. Nu și-o petrece cu femei, e genul liniștit, ”casnic”. N-are niciun fir alb în cap, la 41 de ani. ”Am 26, să știi!”, te trage imediat de mânecă și râde. Râde cu poftă, nu este o stare forțată, ca pentru reclame, ci e indusă de ceea ce simte pe moment. Negreanu e un tip vesel. Cum poate să fie un tip care, de la poker, a dat-o brusc pe ”Popa Prostu” și ”Război”?
A câștigat 2.000 de dolari, la primul turneu
Pentru Negreanu, un personaj care a crescut după propriile lui reguli, totul a început la modul serios în 1998. ”La 13 ani, deja făceam filme, iar pe la 16-17 am început cu pokerul. La 23 de ani, am participat la primul turneu de poker. Am câștigat acolo 2.000 de dolari, după care am mers la unul la care am câștigat 200.000 de dolari. Apoi, am pierdut tot! Dar, nu m-am lăsat! Atunci, la 23 de ani, am fost cel mai tânăr câștigător de turneu de poker. Mi-a fost bătut recordul, între timp”. Prietenii? Phil Ivey este unul dintre ei. ”El știe cum joc eu, eu știu cum joacă el. Trebuia să schimb mereu ceva, ca să-l bat”. Pokerul este un joc al minții. Și mai ce? ”E pentru toată lumea, dar trebuie să fii deștept și să înveți. Nu e ușor. Trebuie să înveți și 8-10 ore pe zi despre cum să faci la mâna asta, cum să joci aici. Dacă tu crezi că te așezi la masă și faci repede milioane, te înșeli”.
I-a strâns mâna lui Obama!
Ce calități l-au făcut pe Negreanu cel mai bun din lume în branșa lui? Automotivarea este un lucru sfânt. ”La fiecare turneu mă duc ca să câștig. Poate ceilalți se intimidează când mă văd, dar eu am în cap doar să câștig”. Negreanu ne mai vinde un pont: ”La masă, trebuie să știi cum te percep ceilați”. Regula de aur a pokerului n-o știe nici el. Sau încă n-a definit-o bine. Sponsorii l-au ales fiindcă e amuzant, vorbește la masă, ăsta e felul lui. Are o gură mare, dar nu pentru a indimida adversarii. Prietenii îl descriu și un pic arogant, care insistă să i se dea mereu dreptate, dar el știe că are multe de îmbunătățit, iar uneori se testează singur. E genul de băiat antisistem, însă își asumă totul, nu se plânge după eșec: ”Sunt responsabil de tot ceea ce fac și am făcut în viață. Dacă îți dorești ceva și știi că poți să-l obții, treci la treabă”. Joacă golf, iubește hocheiul și fotbal, iar la un moment dat a avut ocazia, și n-a ratat-o, să-i strângă mâna lui Obama.
Duce viața perfectă
Negreanu are viața perfectă. Cum poate fi altfel, când poți să faci o avere din pasiunea vieții tale? ”Am făcut tot ce am vrut în viață. Acum, îmi fac programul singur, în ianuarie. Îmi aleg 10 turnee la care merg, sunt selectiv”. A venit în România, dar elitele din poker nu sunt aici. Cel puțin, nu le-a găsit el. ”În Germania sunt cei mai buni jucători de poker din Europa. Am un prieten, Mihai Manole, care a câștigat mult pe Internet”.
Daniel Negreanu are de toate: bani, trofee, faimă (de câțiva ani, este în Hall of Fame-ul pokerului). Însă, ca orice destin, poartă în suflet un regret. Ți-l spune pe șleau: ”Faptul că părinții mei nu au trăit mai mult”.
INTERVIU
”Și când nu aveam bani, nu îmi făceam probleme! Știam că voi avea bani! Am știut dintotdeauna!”
Ajuns marți seară în București, Negreanu a acceptat să stea de vorbă, a doua zi, cu jurnaliștii români. Cu unii a jucat poker (și a pierdut), cu alții s-a ținut de glume. A discutat inclusiv cu unul care nu știe nimic despre poker și care nici nu este interesat să învețe. Dar care era curios să afle căile care l-au dus spre succes pe cel mai valoros jucător de poker din lume și să-i reconstituie povestea de viață. Concluzia dură a lui Negreanu? Pokerul nu e pentru proști.
Libertatea: Ai mai acordat interviuri unor jurnaliști care nu știu nimic, dar absolut nimic, despre poker?
Daniel Negreanu: Da, nu e prima oară. Nu e nicio problemă, dacă nu știi poker. Sigur ai alte pasiuni!
Cât e noroc și cât este știință la poker?
E greu de stabilit. Dacă nu știi poker și joci o dată, poți să mă bați. Dar dacă jucăm de 1.000 de ori, n-ai nicio șansă să mă bați!
Care e ”regula de aur”, ca să ai succes?
Cel mai important este să înveți. Eu învăț și repet câte 8-10 ore pe zi. Și mai important este să crezi că poți învinge pe oricine!
Întrebare ”suflată” de un specialist: Cum ți se pare pokerul modern? Se îndreaptă către o direcție bună?
Acum 20 de ani, nu exista Internet. Cred că e un lucru bun. Pokerul s-a schimbat mult.
Ești apreciat pentru că ”citești” foarte bine adversarii de la masă și că, de cele mai multe ori, poți spune destul de precis ce cărți are celălalt în mână. Ai studiat psihologia sau totul e nativ?
Nu am studiat nimic, cred că mulți avem calități numeroase și diferite, dar nu avem destulă încredere în noi. Eu am încredere în mine! Toți oamenii au calitatea asta, de a ”citi” pe alții. Regula, dacă tot m-ai întrebat mai devreme despre ea, este ca tu să știi totul despre ceilalți, iar ceilalți să nu știe nimic despre tine.
Faci show la masă, la fiecare apariție. Îl faci fiindcă îți place sau este felul tău de a studia adversarii?
Amândouă. Dacă vorbesc cu mine, ei cred că nu sunt atent la ce se întâmplă pe masă. Sunt prea concentrat, fac mai multe lucruri în același timp. Adversarul crede că nu sunt atent, dacă fac și altceva, dacă vorbesc, spun glume. Oricum, unii sunt mai morocănoși, de felul lor, îi vezi de prima dată. Nu ai ”chimie” cu ei, știi că nu ai nicio treabă cu ei, să glumești la masă sau altceva.
Începe să câte ”Costică, Costică, fă lampa mai mică”!
Te-am observat atent la conferința de presă de dinainte. Vorbești repede, înseamnă că și gândești repede. Ești spontan, glumeț, ești un tip inteligent. Poți juca poker și face bani mulți, dacă ești prost, dacă nu te duce prea mult mintea?
Dacă ești tâmpit, nu poți câștiga de prea multe ori! Trebuie să înveți tot timpul, cum ți-am mai spus. De exemplu, am jucat cu doctori, cu avocați, oameni deștepți. Dar nu le aveau cu pokerul!
Joci cu șapcă din superstiție sau pentru că așa îți dictează sponsorii?
Nu joc întotdeauna cu șapcă. Când și când…
Care a fost cea mai mare sumă pe care ai mizat-o?
Am pierdut o dată 1.300.000 de dolari! Am jucat 24 de ore. Asta după ce câștigasem cu o zi înainte 700.000 de dolari. Îmi asum tot ceea ce am făcut în viață, ce am pierdut și ce am câștigat.
Nu ești sătul de viața asta de lux? Nu te-ai săturat de caviar, hoteluri de lux și de fetele frumoase care roiesc pe lângă tine, prin cazinouri?
Dacă mergi acolo, da, e o viață frumoasă. Eu stau în Las Vegas, dar mă duc acasă, după concurs. Mă urc în pat și mă uit la televizor, fie studiez. La fel fac și când merg la Monte Carlo și în alte locuri.
Ce mâncare de-a mamei tale îți plăcea?
Mămăliga. Și vinete. Dar mămăliga tare. Aici o fac moale, iar mie îmi place tare! Îmi mai făcea sarmale, ciorbă, salată de boeuf. Dar fără boeuf! (râde)
Cum se face că vorbești atât de bine românește?
Da, vorbesc bine? Mulțumesc! Nu știu, de la părinți mi se trage. Mama îmi spunea: ”Mergi sus. Go upstairs”. Combina tot timpul româna cu engleza, le vorbeam în paralel.
Banii te-au schimbat, te-au dus într-o altă lume? Mai ești în contact cu prieteni pe care îi aveai la 10-20 de ani?
Am prieteni din copilărie. Țin legătura cu ei. Ne știm dinainte să am eu bani mulți. Nu sunt genul cu nasul pe sus. Mi-am păstrat contactul cu pământul, să știi.
Ai fi în stare să lași pokerul în spate și să faci ceva de la 0? De exemplu, să te faci electrician, precum tatăl tău?
Nu, n-aș face asta. Să merg la program, la birou? Asta face fratele meu! Mie mi-a zis mama că am degete subțiri, de pianist! Eu am știut dintotdeauna că voi face asta. Și când nu aveam bani, nu îmi făceam probleme! Știam că voi avea bani! Am știut dintotdeauna!
Nu-i plac oamenii care colecționează ceasuri!
Ești un model de succes, dar crezi că ești și unul de urmat? Adică ai sfătui pe un tânăr să renunțe la liceu, cum ai făcut tu, ca să-și urmeze visul?
Unui copil de 18 ani i-aș spune acum să meargă la școală, apoi este timp să facă și poker. Eu eram inocent, am acționat altfel. Fiecare face cum vrea.
Joci la pariuri sportive?
Da, mai joc.
Cine va câștiga Euro 2016?
Nu știu, nu urmăresc fotbalul european. Eu joc golf și am acasă o pistă de antrenament.
Cine crezi că ți-a dat tot ceea ce ai acum?
Dumnezeu! Cred în El!
Spune-mi ceva ce nu ai mai spus niciodată sau ceva ce nu găsesc pe Internet despre tine…
Nu știu. (se gândește) Chiar nu am ce. Viața mea e ceva deschis. Nu trebuie să ai regrete legat de ce ai făcut în viață. Și eu am greșit mult, am pierdut 3.000 de dolari aiurea sau mai știu eu ce.
Cât aveai în cont, înainte să vii în România?
Nu știu, chiar nu știu câți bani am în bancă. Crezi că stau în pat și număr fiecare dolar, în fiecare zi? Nu fac așa!
În ce îți investești banii?
Am o casă cu tot ce îmi trebuie, am o mașină bună, dar nu dau banii pe altceva. Nu-mi place să colecționez ceasuri sau altceva. Oamenii ăia care strâng ceasuri de 10.000 de euro nu-mi plac!
FOTO: GABRIEL PĂTRUȚ (Libertatea)