Cand speri, Dumnezeu aproape ca se uita la tine. Dar cand crezi si cand meriti cu adevarat te ridica pe peretii istoriei si te agata acolo, langa tampla amintirilor. Marti noapte, CFR Cluj a sperat si a crezut. Si a intrat triumfal in memorie, niveland cetatea trufasa a Romei cu o ceata de haiduci adunata din toate colturile lumii.
Mai sunt 10 minute pana sa inceapa balul si Olimpico e mai degraba gol, ca un pahar dimineata, pe marginea noptierei. Curva Sud, peluza galeriei romane, e ticsita insa impecabil, pe verticala, cu putin galben si mult rosu, culorile esafodului nostru promis. Sunt langa ei, langa romani, sunt printre ei, aproape de-al lor, caci mi-am cumparat cu 15 euro dreptul de a trai periculos executia asteptata a Clujului. Nu pot sa stau jos, ar fi culmea, mai ales ca nu sta nimeni si, aveam sa aflu mai tarziu, nu se face sa zaci intr-un scaun cand canta corul urias al Romei. Falanga se misca, aplauda si urla atat de uniform si de frumos incat golul lui Panucci ma prinde in aer, sprijinit de cateva versuri pe care vreau sa le inteleg, totusi, pana la pauza. Nu tin cu ei, dar nu ma lasa rece patima lor. Atat. Unde mai pui ca s-a lasat frigul si, daca nu sari de drag, atunci topai ca sa nu ramai teapan intr-o peluza straina si rea. Am ajuns la jumatatea reprizei si nu ma supara neaparat scorul, cat ma doare faptul ca, ascultand ca prostul in stanga si-n dreapta, aud vocile unui oras intreg, fost imperiu, cum ne iau la misto natia, fotbalul si speranta. Pentru tinerii Italiei, suntem ‘zingaro’ din cap pana-n picioare. Si n-avem dreptul la recurs, caci stadionul e o sala de judecata mai aspra decat orice piata publica.
Stangul orbitor al lui Culio, tarabostes de import, bate insa primul cui in crucea noptii si in inima Romei. Nu mai sare nimeni prin jur, toti sunt consemnati la sol, dar jarul repezit al tigarilor anunta ca s-a schimbat vremea in iarba. La pauza, ma rog la Dumnezeu sa nu-mi ceara careva un foc sau sa ma intrebe cat e ceasul. Cu italiana mea, n-as rezista unui interogatoriu mai mult de 20 de secunde. Cu tot cu bataie, sa spunem 25.
O luam de la capat, noi mici, ei mari. Noi, totusi, smecheri, cu ardeleanul Culio, serie noua, in rolul Pistruiatului. E 2-1 pentru CFR Cluj la Roma si langa mine telefoanele suna in draci, pentru lamuriri, vaiete si confirmarea dezastrului. Ramanem ‘zingaro’ pana la capat si le furam tot, minge, puncte, onoare, poate si-un capat de calificare. Cobor grabit, doua cate doua, niste trepte suparate si nu realizez decat in camera de hotel cat de bine e la Roma, cand Romei ii e rau. Chiar daca se va demonstra ca Particula lui Dumnezeu nu exista, in seara zilei de marti, 16 septembrie 2008, Clujul romanesc a murit pe teren cautand-o. Parca am vazut-o si eu, printre lacrimi.
Italienii acuza prestatia Romei
Presa din Peninsula ataca in termeni duri infrangerea lui AS Roma in fata CFR-ului, cei mai vehementi fiind cei de la Gazzetta dello Sport, care noteaza: ‘Anonimii de la Roma au pierdut acasa cu CFR Cluj’. Corriere dello Sport foloseste un termen din box si scrie: ‘Roma a fost facuta KO de o debutanta in Liga Campionilor’, in timp ce site-ul UEFA lauda prestatia clujenilor antrenati de italianul Maurizio Trombetta: ‘Roma nu se poate ridica, CFR Cluj, nou-venita in Liga Campionilor, i-a infundat’.
AS Roma 1 : 2 CFR Cluj
32. Doni 5
3. Cicinho 4
2. Panucci 6
77. Cassetti 4
17. Riise 4
8. Aquilani 5
16. De Rossi 5
11. Taddei 4
19. Baptista 4
22. Tonetto 4
9. Vucinici 6
Antrenor: Luciano Spalletti
Schimbari: Panucci (47 Loria 4), Riise (52 Totti 4), Taddei (77 Montella).
44. Stancioiu 8
2. Tony 8
20. Cadu 8
27. De Sousa 8
33. Pereira 8
31. Dani 8
6. Muresan 8
7. Dubarbier 8,5
10. Trica 9
19. Culio 10
17. Y. Kone 8
Antrenor: Maurizio Trombetta
Schimbari: Trica (67 Peralta 8), Dubarbier (89 Panin)
Au arbitrat: Iouri Baskakov 6 – Tikhon Kalugin 8, Anton Averianov 8 (toti din Rusia)
Au marcat: Panucci 17 / Culio 27, 49.