Laurențiu Lică, 38 de ani, veteranul naționalei de volei masculin a României, a făcut eforturi să joace în decisivul cu Finlanda, 3-2 la Helsinki și 3-1 la Craiova: ”Nu am avut contact cu mingea timp de 3-4 zile. Am suferit o întindere pe coapsă, la dreptul, a apărut la un antrenament. În deplasarea de la Helsinki, stabilisem să intru doar dacă arde. Nu mă asteptam să fiu folosit, dar, la cum a mers jocul, a fost nevoie de mine. Mă bucur că am putut închide meciul de acolo. La retur, în Bănie, Gabriel Cherbeleată avea tot dreptul să intre titular. La un moment dat, am scăzut un pic ritmul, am intrat și m-am lipit de teren, cum se spune. Am făcut 12 puncte câștigătoare și am învins. M-a durut puțin piciorul la final, dar a ieșit bine”.
”Tricolorii” au sărbătorit cu o masă luată împreună cu staff-ul: ”A fost o masă în familie, anul ăsta am fost mai apropiati, mai uniți ca nicoodată la echipa natională. Din păcate, s-a terminat repede, toată lumea se grăbea spre odihnă”.
Accidentarea lui Lică nu a fost singura problemă pentru echipa lui Dănuț Pascu: ”Mărieș a suferit o ruptură de tendon chiar la o zi după reunire, iar Cristudor l-a înlocuit perfect. De asemenea, ca libero, a jucat un copil foarte talentat, Vlad Kantor. A fost prima dată când a intrat între primii 7. Și Bălean și Aciobaniței au jucat excelent”.
”Eu nu mai speram la vreo calificare la Europene. La ultima prezență, în 1995, aveam 15 ani, abia ce mă apucasem de volei. Modelul meu era Marian Apostu, care e căsătorit cu Neluța, sora mea. Când a plecat în Grecia, acum 23 de ani, eram curios, interesat. Cât timp a trecut de atunci!”;
”Ne-am îndeplinit obiectivul, calificarea. Cu atât mai frumos cu cât am reușit-o de pe primul loc. Federația ne-a promis și o primă, să vedem cât va fi. Ce o să facem la Europene? E bine că suntem acolo, între cele 24 de echipe. Măcar 4-5 sunt de nivelul nostru. N-o să fim ciuca bătăilor”;
”În ultimii patru ani, campionatul intern a crescut enorm. Faptul că nu există limită de străni a favorizat spectacolul. Eu nu prea sunt de acord cu absența unei restricții pentru stranieri, trebuie sa-i ajutăm pe tineri să joace după ce termină junioratul, dar trebuie să recunosc că au îmbunățit nivelul în Divizia Națională”.
Lică a jucat șapte ani în Franța: ”Când ne-am calificat în 1995, Franța a terminat pe ultimul loc în grupa noastră. În 10 ani au progresat, însă, enorm. Naționala lor a devenit supersonică, numai cu jucători din campionatul intern. Erau doar trei stranieri la fiecare echipă. Am simțit și eu nivelul, acolo, în campionat. Acum nu mai joacă unul în Franța, toți sunt la formații tari”.
::placeholdeR–>
În ciuda paradoxului de mai sus, în Divizia Națională a început să se plătească binișor, iar jucătorii nu mai sunt înnebuniți să plece la o echipă din Europa.
Lică, doctorand în volei, pe partea de pregătire fizică, crede că mai poate să joace: ”Fac față fizic, îmi face plăcere să joc, mă simt ca la 25 de ani, parcă plutesc. Calificarea asta e un bonus oferit de sportul pentru care m-am sacrificat. Și așa, băietii mai tineri cred că sunt de pe altă lume când încept să le povestesc despre volei. După terminarea carierei, mi-aș dori să fiu antrenor. Atenție, nu contează că am fost jucător bun. În nici un caz, dar trebuie să încerc!”.
Lică are o fetiță, Emeea: ”Cred că mă urmează! E devreme să spun clar ce va face, dar îi place voleiul. Eu m-am apucat serios la 12 ani, după ce încercasem și fotbalul. Dar voleiul era calea sigură în familie. Tata a jucat, o soră juca volei, a fost simplu să aleg”.
Carieră profesionistă și palmares Laurențiu Lică:
1996-1997: CSU CSŞ Galaţi
1997-1998: CSU CSŞ Galaţi
1998-1999: Universitatea Craiova
1999-2000: Universitatea Craiova
2000-2001: Universitatea Craiova
2001-2002: Universitatea Craiova
2002-2003: Petrom Ploieşti (locul 2 în campionat, finalist al Cupei României, participare în Top Teams Cup, sferturi de finală)
2003-2004: Petrom Ploieşti (locul 2 în campionat, câştigător al Cupei României, participare în Cupa CEV)
2004-2005: VCM Constanţa (locul 2 în campionat, câştigător al Cupei României, participare în Top Teams Cup)
2005-2006: Olympique Ajaccio Volleyball, Franţa (locul 1 în clasamentul atacanților)
2006-2007: Beauvais Oise Université Club, Franţa (locul 5 în campionat)
2007-2008: Beauvais Oise Université Club, Franţa (locul 5 în campionat, locul 2 în clasamentul atacanților, locul 2 în clasamentul realizatorilor de puncte, câştigător al Cupei Franţei, optimi de finală în Cupa Challenge)
2008-2009: CVM Tomis Constanţa (Campion național, câştigător al Cupei României, locul 3 în Cupa Challenge)
2009-2010: Montpellier Volley Université Club, Franţa (finalist al Cupei Franţei, participare în la Cupa CEV)
2010-2011: Chaumont Volley-Ball 52, Franţa (liga a doua, locul 2 în clasamentul realizatorilor de puncte, semifinalist al Cupei Franţei)
2011-2012: Chaumont Volley-Ball 52, Franţa (liga a doua, promovare în prima ligă)
2012-2013: Martigues Volley-Ball, Franţa (liga a doua)
2013-2014: SCM U Craiova (locul 4 în campionat, optimi de finală în Cupa CEV)
2014-2015: SCM U Craiova (locul 3 în campionat, sfert-finalist în Cupa CEV)
2015-2016: SCM U Craiova (Campion național, optimi de finală în Cupa CEV)
2016-2017: SCM U Craiova (locul 2 în campionat, participare în Liga Campionilor – locul 14 în clasamentul final, locul 9 în clasamentul atacanților în runda a patra – 79 atacuri reușite din 5 meciuri – 20 de seturi; locul 10 în clasamentul realizatorilor de puncte în runda a patra – 92 puncte/4,6 puncte pe set)
2017-2018: campion cu Tricolorul LMV Ploiești; echipa s-a desființat, ”Lolo” a revenit la Craiova.