ComenteazăZiarul online prahovean Gazeta de Prahova a scris povestea lui Cosmin Lambru, care s-a născut pentru a juca fotbal și s-a luptat ca nimeni altul să-și atingă visul.
Fotbalist al defunctei SC FC Petrolul, junior prolific al clubului galben-albastru, Lambru a debutat în Liga I la 17 ani și 6 luni, pe 29 mai 2016, în Bănie, la meciul cu CSU Craiova. ”Lupii” au dat faliment, iar Cosmin a optat pentru a-și începe drumul, din competițiile de seniori, din al patrulea eșalon. Și a găsit mediul propice aproape de Ploiești, la una dintre cele mai constante formații din ultimele sezoane ale Ligii A Prahova, CS Blejoi, unde este împrumutat de Petrolul 52 Ploiești. Lambru a terminat în fruntea ierarhiei golgheterilor, cu 18 reușite, plus alte două, în “16”-imile fazei locale a ediției 2017-2018 a Cupei României.
Lambru are o poveste de viață impresionantă. A început fotbalul la Petrolul, la 4 ani, unde a fost dus de tatăl său, fost atacant la Metalul Mija, Prahova Ploiești ori Carpați Sinaia.
Visele țâncului se puteau curma pe când avea 7 ani.
Cine este puștiul fără o bucată din brațul stâng care a debutat în Liga I și visează să ajungă la FC Barcelona: un TIR care a derapat i-a rupt mâna de la încheietură
”Acel cumplit accident care putea să-mi distrugă definitiv visul de a ajunge, odată, un fotbalist cel puțin respectat. Eram cu prietenii mei de la Pleașa pe stradă, ne întorceam spre casă, când un TIR a derapat și s-a îndreptat spre mine. Am apucat, din reflex, să mă bag sub o conductă, dar am pus mâna pe un gard, ca să mă sprijin. TIR-ul mi-a strivit-o acolo! Nu uit nici măcar un moment din acel accident! Am simțit o durere înfiorătoare, dar am rămas conștient. Am fost scos de acolo și dus la spital. Puteam pierde tot brațul stâng, întârziindu-se operația. Din fericire, am avut noroc de o doamnă chirurg, dr. Otilia Răcășan, care pot spune că a făcut o minune. Eu și familia mea îi rămânem datori toată viața! Mi-am pierdut atunci doar mâna, de la încheietură”, povestește Cosmin.
”Am scăpat destul de bine”
”Am stat o lună și jumătate internat. Eram întins pe un pat de spital, numai pe spate, cu brațul introdus în abdomen, pentru a se regenera țesutul. Nu aveam voie să mă mișc deloc. De câte ori mă uit la cicatrice îmi amintesc de acele clipe. Însă, chiar și așa, copil fiind, mi-am spus că visul meu de a juca fotbal nu urma a se termina așa. Sufeream acolo, în spital, nu aveam voie să mă întorc de pe o parte pe alta, dormeam doar pe spate. A fost foarte greu, dar a trecut. A venit recuperarea și, încet-încet, mi-am revenit și am reînnodat firul care se rupsese într-un moment din care pot spune acum că am scăpat totuși destul de bine” – Cosmin Lambru, pentru gazetaph.ro.
Are proteză de la fundația lui Alex Zanardi
Cosmin a avut puterea să continue: ”La început, am găsit o proteză la Târgu Mureș. Totuși, nu era cea mai bună soluție. Se deprecia destul de repede. Peste câțiva ani, am aflat de fundația fostului pilot italian de Formula 1, Alex Zanardi. Rămas într-un scaun rulant după un accident de pe pistă, și-a folosit, ulterior, banii câștigați la curse pentru a-i ajuta pe sportivii care au probleme. Am plecat în Italia și am cumpărat proteza, pe care o am și acum. A costat mult, dar este foarte-foarte bună, estetică, abia dacă se observă diferența. De altfel, am auzit că sunt destui cei care m-au văzut pe teren și nu știau de accident și de proteză”.
Cine este puștiul fără o bucată din brațul stâng care a debutat în Liga I și visează să ajungă la FC Barcelona: ”Am învățat să cad! Și nu sunt menajat de nimeni”
”Când m-am întors la fotbal, am început să învăț lucruri noi. Și mai ales cum să cad, sprijinindu-mă doar pe un braț. Nu a fost deloc ușor, dar nu m-am plâns și nici nu o s-o fac vreodată. Nu sunt menajat de nimeni și nici nu aș vrea să fiu. Drept dovadă că am suferit diverse accidentări pe teren, și nu chiar puține. Dar sunt puternic și trec repede peste ele. Nu am niciun pic de teamă să pun piciorul la minge, să fiu atacat mai tare. Așa e fotbalul, numai pentru cei puternici. Doar așa reușești, indiferent cum ai fi. Îi sfătuiesc, dacă mi se permite, pe toți să se lupte continuu. Viața înseamnă o luptă care nu se termină niciodată!” – Cosmin Lambru
70 de goluri pe sezon, 12 într-un singur meci
De acolo înainte totul a fost dar de la Dumnezeu! Și voință, cu V mare!
- În campionatele de copii și juniori dădea 65-70 goluri pe sezon pentru Petrolul;
- ca și Constantin Budescu, a fost golgheterul Cupei Moș Crăciun de la Ploiești;
- la un meci cu CS Păulești, 24-0, Lambru a reușit recordul absolut: 12 goluri;
- la ultimul sezon cu juniorii A de la SC FC Petrolul am punctat de 35 de ori.
A plecat de la Petrolul 52 pentru că a vrut să joace titular!
”Am suferit mult din cauza falimentului, dar și a insolvenței. După ce ne calificasem în câteva rânduri în fazele zonale naționale, lipsa de investiții din ultimul sezon ne-a împiedicat – deși aveam echipă bună, zic eu – să luptăm pentru mai mult. Eram uniți, aveam stilul nostru de joc, mulțumindu-i pentru asta antrenorului Claudiu Toader. Eram coleg cu Alberto Olaru, cel care s-a apucat de fotbal de-abia la vârsta de 14 ani, dar a progresat fantastic, cu Eugen Rudaru, actualul meu coechipier și prieten de la CS Blejoi, cu Mihai Velisar, cu Tiberiu Nițescu, dar și cu alții, care sunt la Petrolul 52. Ca și cu Constantin Costache, cel care a debutat puțin mai devreme decât mine în prima ligă, tot sub conducerea lui Ionel Gane” – Cosmin Lambru, pentru gazetaph.ro.
”Astă-vară am făcut primul antrenament pe “Ilie Oană” cu mii de suporteri fantastici în jur, fiind impresionat. A fost ceva senzațional, am simțit că pentru așa o atmosferă a meritat să sufăr și să trec cu bine peste toate necazurile. La început, păream a fi titular pe postul meu favorit, cel de atacant împins. Apoi, au apărut alții și nu mai începeam antrenamentele printre presupușii titulari. Nu mi s-a părut normal. Astfel încât, în prima zi a săptămânii meciului de la CS Păulești, am renunțat și am cerut să fiu detașat la CS Blejoi. Am vrut astfel să merg într-un loc în care aveam șanse să joc”.
Recunoscător lui Răzvan Lucescu
”Pe vremea când antrenor la echipa mare era Răzvan Lucescu, dânsul a cerut recomandări în privința aducerii la antrenamente a unor juniori de le centrul nostru. Am fost chemat, la sugestia domnului Cristi Vlad, și eu, dar și Costache, și Nițescu. Am lucrat atunci ca și vedetele din străinătate aflate la echipă. Mi-a folosit, desigur, foarte mult. De altfel, am fost zilnic la ședințele de pregătire, doar în mandatele domnilor Gheorghe Mulțescu și Constantin Schumacher nu au mai fost solicitați juniori la antrenamente. Domnul Stoichiță chiar a și vorbit cu domnul Dan Capră să fiu legitimat, ca să pot juca și în prima ligă”.
”Ca jucător al Blejoiului până atunci, aș zice că echipa mea de-acum s-o facă. Ca produs al Petrolului, sigur că-mi doresc, dacă CS Blejoi nu va reuși, să o facă Petrolul 52. Oricum, va fi o luptă echilibrată, care va spori cota de atractivitate a competiției locale de elită. Orice echipă va promova mă voi bucura, pot spune, aproape la fel de mult. După facultate, dacă voi fi dorit, voi reveni să joc cu Petrolul… în liga întâi! Depinde cum îmi va fi destinul! Dar tare aș vrea să marchez mult, odată, și pentru echipa de suflet a mea!”.
Messi, Teixeira, Barcelona și Dortmund!
Filipe Teixeira.
A jucat 14 ani la Petrolul Ploiești, echipa favorită. Din strainatate, îi place FC Barcelona, unde poate va ajunge vreodată;
Filipe Teixeira, din Liga I, și Leo Messi sunt fotbaliștii preferați;
Antrenorul preferat: Răzvan Lucescu, sub comanda căruia s-a antrenat în perioada în care a fost la Petrolul;
Filmul preferat: “American Sniper”;
Actorul/actrița preferată: Wentworth Miller, personajul principal din serialul Prison Break;
Jocul pe calculator preferat: Counter-Strike Global Offensive;
Mâncarea/băutura preferată?: Pizza și Coca Cola;
Destinația de vacanță preferată din România/străinătate: Litoralul românesc, iar în străinătate îmi doresc foarte mult să ajung pe o insulă exotică;
Suporterii preferați din fotbalul autohton/străinătate: Petrolul șui “Zidul Galben” de la Dortmund.
Ofertat de Panduru și de Florin Iacob
”Nu pot să uit suferința familiei, pe care o felicit că a reușit să treacă peste acele clipe triste și l-a susținut remarcabil, apoi. S-a pus problema atunci ca el să renunțe la fotbal, nemaiputand să-și folosească mâna accidentată. Însă, a fost un mare luptător și, totodată, un învingător așa cum rar vezi. Și-atunci evolua ca vârf dreapta, dădea goluri multe, dar putea să joace și mijlocaș dreapta” – Cristian Nica, unul dintre primii antrenori.
”Cosmin a fost ofertat, la un moment dat, de Basarab Panduru și un agent FIFA, Florin Iacob, să meargă la o școala de fotbal din Timișoara. A refuzat imediat, spunându-mi că nu se va despărți de Petrolul! A făcut-o în vară, dar așa a fost să fie. Eu eram mai cu driblingurile, el fiind un vârf împins care atacă mereu poarta, având avantajul că poate șuta bine cu ambele picioare. Garantez că va ajunge departe și nu o spun doar pentru că sunt tatăl lui” – Stelian Lambru, tatăl lui Cosmin.
Citește și:
- Neozeelandezul Alex Hunt vrea în circuitul ATP, deși s-a născut fără o mână! VIDEO
- Fotbalist la mâna fotbalului!