Dej a fost un fervent susţinător al „vişiniilor”, dar a fost unul dintre puţinii şefi de stat care n-a reuşit să-şi ajute echipa de suflet să devină campioană. Mai mult, în 1951, când Steaua lua titlul, Rapid bifa prima retrogradare din istorie! Nicolae Ceauşescu i-a succedat în funcţie în 1965 şi a condus ţara până la revoluţia din 1989. A fost, nu e niciun secret, un susţinător declarat al echipei Armatei, fie că ea s-a numit ASA, CSCA, CCA sau Steaua.
Cât timp ţara a fost condusă de Gheorghiu Dej, Rapid n-a luat niciun trofeu. În schimb, Steaua a luat şase titluri şi şase Cupe ale României. Au fost primele 12 trofee dintr-un total de 52 câtea strâns echipa „roş-albaştrilor” pe plan intern în toată istoria clubului.
Rapid a luat primul titlu în sezonul 1966-1967, primul sezon „plin” de când stelistul Nicolae Ceauşescu devenise şeful statului! Dacă în vremea lui Dej, echipa din Giuleşti n-a pus niciun trofeu în vitrină, pe timpul lui Ceauşescu a luat şi două Cupe, primele după o pauză de 30 de ani. „Roş-albaştrii” au ştiut să profite de numele Ceauşescu, invocându-i la clipe de restrişte fie pe Nicolae, fie pe fratele Ilie, care era şef peste armată, fie pe Valentin, băiatul cel mare al fostului dictator. Rezultatul: 8 titluri şi 11 Cupe. În total, 19 trofee, doar cu şapte mai multe decât cele obţinute în era Gheorghiu Dej. Există o diferenţă: Dej a domnit 20 de ani, Ceauşescu – 24 de ani. Echipa armatei s-a descurcat la fel de bine şi în perioada lui Dej şi în dictatura lui Ceauşescu.
Principalele legături ale celor două cluburi cu sistemul comunist
RAPID
– S-a înfiinţat în 1923, la doi ani distanţă de la momentul în care s-au pus bazele Partidului Comunist Român. „Coincidenţa” face că atât partidul, cât şi clubul stindard al muncitorimii române s-au înfiinţat în zona Griviţa, iar cei care au pus bazele ambelor organizaţii au fost feroviarii.
– Geza Ginzer, unul dintre fondatorii Rapidului, era comunist, mare combatant pentru interesele clasei muncitoare.
– În 1946, cu un an înainte de înfiinţarea Stelei, Rapid a făcut propagandă electorală pentru Blocul Partidelor Democratice, dintre care făcea parte şi Partidul Comunist Român. Giuleştenii au apărut cu tricouri cu inscripţia „Votaţi Soarele!”, adică simbolul comunist.
– După instaurarea comunismului, sportul a fost reorganizat. Forul conducător a devenit nou-înfiinţatul OSP (Organizaţia Sportului Popular), care a militat pentru desfiinţarea echipelor private, promovând „sindicalizarea”. Care au fost primele două cluburi care s-au „sindicalizat” benevol, trecând cu arme şi bagaje în tabăra comuniştilor? Juventus (n.r. – actualul Petrolul) şi Rapid! Fix echipele care pozează cel mai des în „dizidenţii” fotbalului românesc.
STEAUA
– S-a înfiinţat în 1947. A venit odată cu „tancurile sovietice” şi a început să-şi facă echipă cu forţa: orice jucător trebuia încorporat, ajungea imediat la ASA, CSCA, CCA, Steaua. A primit loc direct în prima divizie, în locul celebrei Carmen, care nu era agreată de sistem.
– Nicolae Ceauşescu a iubit Steaua şi n-a ascuns asta. Şi-a pus fratele, pe Ilie Ceauşescu, să se ocupe direct de club. Iar mai apoi, fiul său cel mare, Valentin, a devenit „patronul” militarilor în epoca de aur, de la mijlocul anilor 80 până la revoluţie.
– A luat scandalos Cupa României în 1988. Steliştii s-au retras de pe teren în finala cu Dinamo la ordinul lui Valentin Ceauşescu şi au câştigat trofeul a doua zi, la „masa verde”, împotriva tuturor regulamentelor. În 1990, Steaua a cerut retragerea trofeului.
– A stabilit un record mondial încă neegalat de nimeni în toată lumea: 104 meciuri consecutive în campionatul intern fără înfrângere. Majoritatea au fost câştigate pe bune, dar au fost şi excepţii. Cel mai celebru caz rămâne meciul FC Bihor – Steaua, din 1988, care a ţinut 100 de minute, până când „militarii” au întors scorul, de la 1-2 la pauză, la 3-2 final!
DIZIDENŢA SUPORTERILOR
Fanii ambelor echipe au avut câteva ieşiri curajoase împotriva sistemului comunist. Deşi aceste acte de curaj erau considerate de mulţi sinucigaşe, rapidiştii, în special, dar şi steliştii au găsit scandări care au deranjat urechile mai marilor vremii.
„Cel mai bun din RSR joacă acum în RFG!”, strigau steliştii în 1981, imediat după fuga lui Marcel Răducanu în Germania Federală.
„Voi ni-l daţi pe Valentin (n.r. – Ceauşescu), noi vi-l dăm pe Damaschin (n.r. – Ion Damaschin, cel mai mare ratangiu din Giuleşti în anii 80)!”, au scandat rapidiştii până în revoluţie.
12-0 pentru Steaua în dauna Rapidului este „scorul” la trofee în era Gheorghe Gheorghiu Dej. Pe timpul lui Ceauşescu, scorul a fost tot categoric în favoarea Stelei: 19-3