Prin această mutare, Steaua a câştigat enorm în potenţialul aruncărilor de la mare distanţă, aducând un jucător care poate schimba cursul unui meci şi care ştie cum se câştigă un campionat în Liga Naţională (a făcut-o și cu Asesoft).
Runkauskas vine de la Lietuvos Rytas, formaţia emblematică a Lituaniei alături de Zalgiris, cu care a reuşit să câştige ”King Mindaugas Cup”. El a ieşit dintr-un contract încheiat iniţial pe două sezoane, nedorind să mai continue la acest club.
Marius a reuşit să ajungă în Vilnius şi la echipa naţională a Lituaniei după un sezon excelent în România. Acum doi ani, a renunţat la Neptunas şi la şansa de a juca în Euroligă pentru a veni la Asesoft Ploieşti. Runkauskas a fost MVP-ul Ligii Naționale în sezonul 2014/15 şi unul dintre remarcaţii Eurocup! El a ajutat-o pe CSU Asesoft Ploiești să devină campioană a României având medii de 16.3 puncte, 3.6 recupeărri și 2.0 pase decisive pentru 14.7 la eficiență în LNBM. De asemenea, el a avut 13.1 puncte și 2.7 pase decisive pentru 10.7 la eficiență în EuroCup, acolo unde prahovenii au avansat în faza a 2-a, întrecând echipe precum Valencia, Hapoel, Banvit sau Rytas, cu Marius în prim plan.
Viitorul număr 22 al echipei Steaua CSM EximBank este un lunetist veritabil. A câştigat concursul de 3 puncte de 3 ori în ”ţara shooterilor” şi o dată în România, în All Star Game-ul din Bucureşti! Procentajele sale de-a lungul carierei, fie că vorbim de Neptunas, alături de care a petrecut 4 sezoane, jucând VTB şi Eurocup, sau de altă formaţie, au depăşit de fiecare dată 40% din spatele semicercului. Filmuleţul în care o bate „singur” pe Minsk în VTB, reuşind 10 din 13 de la 3 puncte, inclusiv buzzer-beatter-ul care a decis meciul a strâng mii de vizualizări pe Youtube!
În acest moment, lotul pe care Claudiu Fometescu se bazează arată astfel: Paul, Runkauskas, Long, Darwiche (fundaşi), Szijarto, Malesevic, Ioniţă, Barac, Petrache, Iliescu (extreme), Dudzinski, Popa, Berceanu, Jevtovic, Baciu, Calenic (pivoţi). Structura echipei ar mai putea suferi unele modificări până la reunirea lotului, programată pe 8 August. Reamintim stafful tehnic: Claudiu Fometescu (antrenor principal), Milorad Perovic (secund), Ronald Anzur (preparator fizic), Claudiu Ilina (kineto), Sergiu Muşat (maseur), Răzvan Şipoş (delegat echipă), Ionuţ Georgescu (manager general), Dragoş Barbu (reprezentantul CSA Steaua), Victor Paicu (vicepreşedinte), Virgil Stănescu (preşedinte).
Locul trei în ultima stagiune, Steaua va evolua în FIBA Europe Cup. Managerul general Ionuț Georgescu, care între 2007 și 2015 a lucrat la Asesoft, trecând apoi la echipa roș-albastră, după ce titratul club prahovean s-a desființat, a redactat, recent, o plângere, pe care a și postat-o pe o rețea de socializare, manifestându-și nemulțumirea pentru modul în care Federația Română de Baschet a făcut nominalizările pentru participarea echipelor românești în Cupele Europene 2016-2017.
”Nu scriu aceste rânduri în calitate de manager al echipei de baschet Steaua CSM EximBank, ci din perspectiva unui om care, din 2007 şi până acum, a pus umărul, din diferite funcţii şi cu multiple responsabilităţi, la organizarea celor mai multe campanii europene destinate echipelor de club. Dreptul de a reprezenta România în Europa a fost de fiecare dată câştigat prin performanţe şi prin proiecte recunoscute de FIBA sau Euroligă.
Am avut onoarea de a fi puntea de legătură a României cu „lumea bună”, cu Euroliga şi Eurocup, încă de la 19 ani. Am muncit de fiecare dată din greu, cu pasiune, pentru a oferi echipei la care lucram şi publicului care venea la meciuri o experienţă deosebită, fie că era în Sala Olimpia, Sala Sporturilor Brazi (am fost prima echipă comunală din cupele europene) sau Sala Polivalentă Bucureşti. Niciodată nu am luat vreo amendă pentru organizare şi de fiecare dată aventura europeană a produs pentru club imagine şi ceva fonduri suplimentare. Pe lângă aceste considerente, Eurocupul a făcut ca în România să vină nişte jucători şi nişte echipe pe care le vedeam doar la tv. A fost un privilegiu.
Campania ULEB din 2007-2008 şi cele Eurocup din ultimii trei ani (o performanţă remarcabilă şi unică pentru o ţară fără Ligă Profesionistă), două cu Asesoft şi una cu Steaua, mi-au oferit o experienţă de neegalat şi cred sincer că baschetul românesc a avut enorm de câştigat ca imagine şi vizibilitate. Cu toate acestea, au existat de fiecare dată presiuni din partea FRB să nu ne înscriem în aceste întreceri, participarea noastră putând afecta relaţia lor cu FIBA. Nu vreau să mai comentez trecutul însă, ci prezentul!
După sezonul 2015-2016, toate cele patru echipe care şi-au câştigat dreptul de calificare în cupele europene – Oradea, Mureş, Steaua şi Cluj, au fost puse să semneze un document de „exclusivitate” cu FIBA, urmând ca în sezonul 2016-2017 să avem 4 locuri în Champions League (n.r. competiție nouă) şi FIBA Europe Cup. Niciunul dintre aceste cluburi nu a protestat faţă de această manieră abuzivă, despre care am citit atât de multe în ultimele luni. Nici măcar Steaua, care avea opţiunea de a aplica din nou pentru un wild card de Eurocup!, primind de la Euroligă toate formele necesare pentru această procedură şi îndemnul de a depune hârtiile. Totuşi, echipele au ales lobbyul FRB faţă de FIBA, crezând, şi eu la fel am simţit!, că şi lobby-ul FRB pentru echipele româneşti va fi la fel de mare în faţa FIBA!
Fourul European a cerut Federaţiei (vezi foto) să nominalizeze echipa cu cele mai bune rezultate pentru un loc garantat în tururile preliminare. Deh, n-avem noi faţă de sezonul regulat chiar dacă ne facem preş şi întindem mâna zâmbitori pentru cei 100.000 de euro care se dau echipelor de pe tabloul principal. Noi ne batem pentru firimituri, asta e trist! A fost propusă Oradea, pe bună dreptate! Campioana României îşi câştigase nominalizarea prin trofeul cel mare. La punctul doi, atenţie!, FIBA a cerut Federaţiei să facă una sau MAI MULTE PROPUNERI, pe care să le argumenteze, pentru cele 4 wild carduri puse la bătaie tot pentru tururile preliminare (trebuie să treci două manşe tur-retur ca să ajungi în grupe, să iei banii şi să joci 14 meciuri în sezonul regulat).
Ce aţi fi făcut voi în acel moment, ca manageri ai unei federaţii al cărei scop este să-şi promoveze echipele în faţa Europei? Cred că răspunsul este simplu: aţi fi propus toate cele 3 echipe, argumentându-le valoarea, proiectele şi potenţialul baschetbalistic şi de imagine. V-aţi fi bătut până în pânzele albe pentru ele! Ei bine, asta nu s-a întâmplat. Lobby-ul a fost unul abuziv, deloc echidistant şi pe faţă într-o singură direcţie. FRB a avut o singură propunere, căreia nu a dorit să-i facă o concurenţă „neloială” printr-o a doua echipă: U Banca Transilvania Cluj Napoca.
Aşadar, nici vorbă despre vicecampioana României, BC Târgu Mureş, sau despre Steaua, echipa care a terminat în faţa Clujului şi care a renunţat la oportunitatea Eurocup pentru ca FRB să nu aibă o autoritate ştirbită în ochii FIBA. Nu de alta, dar nu are rost să vă gândiţi că altcineva din România ar fi putut merge în Eurocup. Ştie foarte bine şi preşedintele Clujului, care anul trecut m-a sunat pentru a mă ruga să inventez o poveste despre o fuziune Cluj-Asesoft pentru a trimite locul de Eurocup în Ardeal. Dar asta e o alta discuţie…
Problema mea nu este că Banca Transilvania a devenit sponsor principal al Federaţiei, nu mă interesează că FRB a concluzionat că a câştiga o Cupă după 6 meciuri jucate înseamnă mai mult decât o clasare după un sezon regulat, un top 6 şi un playoff, recunosc că mă enervează răspunsul paradoxal cum că „nu ştim cum am putea argumenta şi propunerea voastră” (renunţarea forţată la Eurocup, Bucureşti, Polivalentă, program de juniori, program de marketing şi un management eficient etc.), dar un singur lucru mă lasă mască: direcţia pe care s-a făcut această propunere şi modul în care restul lumii a fost măturat din calea Clujului. Ţin să menţionez că această decizie a fost luată direct de membrii Biroului Federal.
Bineînţeles că Steaua nu s-a lăsat şi a încercat să tragă cu dinţii de şansa ei de a-şi reprezenta clubul, capitala, fanii şi baschetul românesc la cel mai înalt nivel posibil. Aşa că, dacă nu ne-au propus alţii, ne-am propus noi direct la FIBA. Dar fost prea puţin şi prea târziu.
Înţelegând toate aspectele şi având respect pentru bugetul, infrastructura şi cultura baschetbalistică pe care Clujul le are, mi se pare mult prea dezechilibrată balanţa judecăţii celor care conduc baschetul românesc. Nu aş fi zic nimic dacă FRB s-ar fi „spălat pe mâini” şi ar fi propus toate cele trei echipe, făcând un lobby mai făţiş echipei susţinute de sponsorul comun şi lăsând FIBA să decidă cine merită mai mult decât celălalt. Dar când nici măcar nu ţi se dă şansa de a fi în cărţi, când ţi se ia una de a evolua la un nivel şi mai înalt şi se închid ochii la toate eforturile pe care le faci, atunci totul devine sumbru, ruşinos şi greţos. Aşadar, un lucru este clar: nu aştepta niciodată să ţi se ofere ceva, nici măcar atunci când meriţi. Ia-ţi tu singur!
În rest, baftă tuturor echipelor în cupele europene! Îmi doresc ca Oradea şi Clujul să ajungă în sezonul regulat şi să aducă banii FIBA şi nişte super meciuri în România. Sper din suflet ca Steaua şi Târgu Mureş să aibă rezultate remarcabile în FIBA Europe Cup. Sper ca performanţele ce vor fi obţinute de cele patru în acest sezon să fie unele de neuitat pentru iubitorii baschetului românesc. Totuşi, în virtutea unor valori pe care ne lăudăm că le avem, să nu se uite nici cum a început această poveste. Cu stângul celor care conduc baschetul românesc în dreptul altora”.