Ce îi atrage pe ai noștri? Banii, fără discuție. Un antrenor la o echipă de mijlocul clasamentului, cazul alor noștri acum, poate ajunge la 1,5 milioane de dolari pe an. „E bătaie mare să vii antrenor aici, în Golf. Păi, sunt salarii ca de Franța sau de Italia!”, spune Marius Șumudică, în timp ce se plimbă prin holul hotelului ca un leu în cușcă. Pentru că, în schimbul unor salarii babane, un european suferă aici, 3 în 1, de claustrofobie, singurătate și plictiseală gravă, scrie GSP.
Foarte puțini antrenori rezistă aici pe termen lung. Majoritatea schimbă echipele după 6 luni – un an. Mai întâi pentru că șefii cluburilor sunt foarte capricioși, se aprind repede și schimbă imediat antrenorii, visând la performanțe peste noapte.
Al doilea motiv al mariajelor scurte dintre români și fotbalul saudit este faptul că viața în orașele mici de provincie este teribil de limitată aici. Buraydah (orașul lui Șumudică), Hail (ex-Rădoi) sau Khamis Mushait (Contra) au în jur de 500.000 de locuitori. Capitala Riyadh are aproape 8 milioane! Practic, ai noștri trăiesc ca la Mioveni, Vaslui sau Alexandria. Dar aici, unde tradițiile și religiozitatea sunt încă la putere, viața socială e aproape inexistentă pentru un expat.
Bariera culturală pentru un nonmusulman e complicat de trecut în aceste orășele în care greu găsești ceva care să-ți ocupe timpul extrafotbal ori să îți distragă atenția.
Orașe prăfuite, modeste, care se transformă cât de cât la lăsarea serii, când luminile le dau o strălucire nebănuită. Mallurile, magazinele și moscheile luminate aduc brusc la viață aceste cetăți arhaice care peste zile sunt amorțite de caniculă și fac viața grea oricărui european obișnuit cu alte standarde.
Citește mai multe, pe Gsp.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!