O poză și un ziar. Atât s-a mai păstrat de pe urma celor care au plecat cu celebrul vas „Conte Verde” spre cea mai tare aventură a naționalei noastre.

În timp ce alții se pregătesc de participarea la Cupa Mondială de fotbal din Rusia, noi ne hrănim cu amintirile. România a fost, se știe, prima echipă națională din Europa care a răspuns invitației de a traversa Atlanticul la prima ediție a Cupei Mondiale, cea din Uruguay, din 1930.

Poveștile cuprinse în volumul „Și noi am fost pe Conte Verde”, una dintre capodoperele lui Ioan Chirilă, au fost gustate de peste 30 de ani (cartea a apărut în 1983) de generații de microbiști.

La 87 de ani de la acea aventură a tricolorilor, reporterul „Libertatea” a descoperit în „burta” legendarului stadion „Centenario”, acolo unde este „Museo del Futbol”, colțul rezervat alor noștri.

Dintr-o poză ne zâmbesc componenții delegației României: Rudolf Wetzer, Emerich Vogl, Ladislau Raffinsky, Ion Lăpușneanu, Adalbert Deșu, etc., plus antrenorul Costel Rădulescu, care a oficiat și ca arbitru asistent (la meciurile Argentina – Franța 1-0, Argentina – Mexic 6-3). Iar jos este așezat un ziar „El Diario”, în care se scria pe prima pagină despre România.

Acesta este colțul rezervat României în „Museo del Futbol

Colțul României de pe „Centenario”. Tricoul căpitanului naționalei Peru

Fiecare națională dintre cele 13 participante la prima ediție a turneului final are destinat câte un colț egal. Și exponatele nu diferă foarte mult. Doar Peru, echipa care ne-a fost primul adversar la Cupa Mondială din 1930, și pe care am bătut-o cu 3-1, are ceva special.

E tricoul original al căpitanului Antonio Maquilon, care n-a jucat împotriva tricolorilor, ci a fost pe teren doar în partida Argentina – Peru, scor 1-0.

Tricoul lui Antonio Maquilon

În muzeu, există exponate pe care orice colecționar de suveniruri de fotbal ar da o avere. Ghetele cu care Roberto „Chueco” Figueroa a marcat primul gol în finala Jocurilor Olimpice de la Amsterdam, din 1928, Uruguay – Argentina, scor 2-1.

CITEȘTE ȘI: 

Nebunia de pe “Centenario”. Reporterul Libertatea a asistat la meciul Defensor-Penarol (0-1), din finala campionatului Uruguayului | FOTO și VIDEO

FOTO&VIDEO / Echipa pe care o iubește Papa Francisc are galeria cu cel mai bogat repertoriu de cântece. Reportaj la un meci al lui San Lorenzo despre pasiune și nebunie la marginea favelei

Nebunii de la nivelul al treilea al peluzei de pe celebrul „La Bombonera” au făcut tribuna să se miște ca la un seism. Cutremurul produs de „barras bravas”

Un tricou și ghetele lui Hector Scarone, cel care a marcat al doilea gol în partida Uruguay – România, scor 4-0, tot la turneul final din 1930.

Obiecte care i-au apaținut lui Hector Scarone

Nu putea lipsi nici un colț dedicat lui Hector „Manco” Castro, singurul jucător fără o mână (de fapt, fără pumnul mâinii drepte, retezat din încheietură) care nu numai că a jucat la un turneu final, dar a marcat ultimul gol în finala din 1930, Uruguay – Argentina, scor 4-2.

Hector „Manco Castro, singurul fotbalist fără o mână care a jucat la un Mondial

Colțul României de pe „Centenario”. Pele, Vava, Maradona și statuia lui Ghiggia

Alte piese de excepție sunt tricouri purtate de brazilienii Vava și Pele, la Mondialul din 1958, de Maradona, la turneul final din 1986.

Un tricou purtat de Pele la Cupa Mondială din 1958

Tricoul lui Vava tot din 1958

Diego Maradona a donat muzeului un tricou cu care a jucat la Mondialul din 1986

Uruguayenii fac însă, mai degrabă, o reverență imaginară în fața tricoului căpitanului Obdulio Varela, „El Negro Jefe”, purtat în celebrul meci din 1950 de pe Maracana, Brazilia – Uruguay, scor 1-2, care a consfințit a câștigarea celui de-al doilea titlu mondial de către naționala celestă.

Tricoul lui „El Negro Jefe Varela, din meciul decisiv cu Brazilia de la Mondialul din 1950

Vizitatorii mai pot vedea și valiza de lemn pe care a folosit-o medicul Uruguayului la turneul final din 1950, dar și mingea cu care s-a jucat „Meciul Secolului”, Ungaria – Uruguay 4-2, la Lausanne, la ediția din 1954.

Mingea cu care s-a jucat partida Ungaria – Uruguay, 4-2, la Mondialul din Elveția, 1954

La ieșirea din muzeu pe fiecare vizitator îl „așteaptă” statuia lui Alcides Edgardo Ghiggia, omul care în 1950 a „îndoliat” 200.000 de spectatori pe „Maracana” cu golul care a stabilit altă „rută” pentru trofeul Cupei Mondiale, înspre Montevideo.

Ghiggia parcă vrea să bată „cuba” cu toată lumea care iese din acest spectaculos „Museo del Futbol”, dar, de fapt, aceasta a fost expresia lui imediat după golul carierei sale.

Vizita se încheie, ca la aproape orice muzeu, într-un magazin. Și fiindcă acolo sunt de vânzare tot felul de albume cu obiectele din interior, gazdele au avut „grijă” să-și apere afacerea. În muzeu, fotografiatul nu e interzis, dar luminile au fost în așa mod amplasate încât să „strice” orice poză.

Stadionul „Pocitos” a dispărut din 1933

Situat într-o zonă exclusivistă a orașului Montevideo, în „Parque Battle”, stadionul „Centenario” a fost construit în câteva luni ale anului 1930. La primul mondial s-au mai jucat meciuri și pe „Estadio Gran Parque Central”, „casa” clubului Nacional, și pe „Pocitos”.

Stadionul „Centenario

Acesta este stadionul unde România a susținut primul joc de la Mondialul din 1930, cel cu Peru, câștigat de tricolori cu 3-1. Chiar dacă din „Parque Battle” se intră direct în alt cartier exclusivist numit chiar „Pocitos”, arena cu acest nume nu mai există din 1933, când a fost dărâmată!

Lângă „Centenario” mai există un stadion vechi, „Parque Luis Mendez Piana”, arena clubului Miramar Misiones, din ligile inferioare.

Din turnul stadionului „Centenario se vede toată capitala Uruguay-ului

CITEȘTE ȘI: 

Libertatea l-a descoperit la Buenos Aires pe cel mai atipic argentinian: „Nu-mi place fotbalul și am învățat limba română!”

La muzeul ”River Plate” îi poți vedea în acțiune la nesfârșit pe ”viteziștii” din 1986. Steaua rulează la fiecare 3 minute!

Hagi, la mare preț la Buenos Aires. Un tricou ”fake” al decarului Generației de Aur costă o mică avere

 
 

Urmărește-ne pe Google News