Plecat de jos, din saracie, Lucian Bute a ajuns sus, sus de tot. Campionul mondial de box si-a amintit de copilarie, de primul contact cu boxul sau de viata grea pe care a trait-o in Canada, la Montreal.
Bute s-a nascut acum 27 de ani, pe strada Muncii din Comuna Pechea. Isi aminteste: ‘Umblam descult si imbracat cu o pereche de pantaloni scurti. Nu eram o familie instarita, dar am avut o copilarie frumoasa’. E recunoscator parintilor: ‘Educatia pe care am primit-o mi-a ajutat cel mai mult in viata. M-au invatat sa respect pentru a fi respectat. Nu m-au iertat cand am facut greseli. Tin minte ce bataie am incasat de la tata cu o nuia de visin, cand am mers la scaldat fara voie. Am avut doi veri care s-au inecat pe canal si aveam interzis sa merg sa fac baie in orice lac. Dar mi-a prins bine’.
La 14 ani s-a apucat de box. ‘Nu eram prea bataus, dar un prieten m-a convins sa vin la sala. Era doar o pereche de manusi, pe care o foloseam toti, cu schimbul. Dar mi-a placut’. Dupa cinci luni, sfarleaza de 46 de kilograme s-a prezentat la etapa de judet a nationalelor de cadeti. ‘Directorul scolii unde invatam, Trifan Luchian, mi-a spus ca daca voi castiga meciul nu mai am niciodata probleme la limba rusa. Cred ca mi-am invins adversarul mai mult la acest gand’, spune amuzat Lucian.
La 15 ani, a luat viata in propriile maini. S-a mutat la centrul olimpic de la Galati, unde a intrat pe mana antrenorului Octavian Tabara. A iesit campion national si a primit de la club 24.000 de lei vechi, bani care i-au ajuns sa-si cumpere un tricou si o pereche de pantaloni scurti. ?n 1999, a trecut printr-un moment de cumpana. Pentru a ajunge la Olimpiada, trebuia sa-l bata intr-un meci de baraj pe mult mai cunoscutul pe atunci Dorel Simion. Responsabilii federatiei l-au creditat cu victoria pe Dorel, iar Lucian a simtit ca ii fuge pamantul de sub picioare. Patru ani nu si-a revenit. In 2003, a trecut la profesionisti. ‘Venea Olimpiada si stiam ca vor fi din nou discutii, pentru ca la 69 kg era Dorel, iar la 75 kg Marian Simion. M-am consultat cu Rudi Obreja si am facut pasul. Toate au fost randuite de Dumnezeu ca sa pot ajunge acum, aici’, spune campionul mondial.
A ajuns in Canada. Probleme cu carul. A mers la scoala si a invatat franceza, pentru a se putea intelege cu gazdele sale. Lucica povesteste: ‘Tin minte si acum prima iarna pe care am petrecut-o la Montreal. Era un frig de crapau pietrele, dar eu plecam pe jos la sala de antrenament la ora 6.30, ca nu aveam masina. Pe drumul acela s-a cladit cariera mea de aici’.
„Mi-ar placea sa fiu un exemplu pentru pustii saraci”
Bute se considera un exemplu pentru copiii saraci: ‘Mi-ar placea ca toti pustii saraci sa vada in mine un exemplu. Poti razbi in viata cu propriile puteri daca ai ambitie. Eu sunt un roman din Pechea care a ajuns sa adune 14.000 de spectatori intr-o sala la Montreal. Oamenii mi-au scandat numele, s-au bucurat si au plans alaturi de mine’, incheie Lucian Bute cu ochii in lacrimi.
Mama lui Bute s-a rugat tot meciul
Sora, tatal si mama lui Lucian au fost cei mai patimasi sustinatori ai boxerului in meciul cu Berrio