ComenteazăLibertatea: Corina, cum te simţi din nou în postura de gimnastă?
Corina Ungureanu: Chiar foarte bine. Mă antrenez zilnic şi încerc să fac faţă tuturor cerinţelor antrenorilor. Nu a fost nici un şoc, pentru că am senzaţia că ieri am plecat de la Deva, acolo unde se antrenează lotul naţional de gimnastică. Nu vreau să fac însă declaraţii hazardate pentru că nu-mi este felul. Este foarte mult de muncă. Am enorm de mult de recuperat.
Crezi că vei prinde echipa pentru Mondiale?
Fiecare speră la ceva. Cine nu şi-ar dori oare acest lucru? Dar, vă repet, nu vreau să fac declaraţii hazardate. Trebuie să luăm lucrurile din aproape în aproape.
Cum e să te pregăteşti cu antrenorii Bellu şi Bitang?
Pentru mine e ca şi cum ieri am plecat de la Deva. Parcă nici nu se simte această pauză de mai bine de zece ani. Mă bucur din tot sufletul că dânşii au revenit în sală, ca antrenori.
Stai permanent în cantonament?
Nu. Fac în fiecare zi naveta de la Ploieşti la Bucureşti şi retur. Când ajung acasă sunt frântă de obosită. Dar nu regret nimic.
Cu cine dintre actualele fete te înţelegi cel mai bine?
Toate îmi sunt drage. Sunt aşa de mici şi de drăgălaşe. Câteodată mă cuprinde nostalgia şi îmi aduc aminte de cum eram eu când mă antrenam la Deva. Am însă o apreciere aparte faţă de Sandra Izbaşa, care este o fată extraordinară şi foarte ambiţioasă. Sunt convinsă că are puterea să revină din nou, la nivelul de pregătire pe care l-a avut înainte de Jocurile Olimpice.
Care este aparatul la care te simţi cel mai bine în clipa de faţă?
La paralele merge cel mai bine. Aş putea spune că sunt pe linia cea bună. Dar, o spun din nou, am foarte mult de muncit pentru a putea fi mulţumită de mine în totalitate.