ComenteazăSportNews.ro: Cornele, care e cel mai frumos moment din cariera ta?
Corneliu Papură: Mai întrebi? World Cup 1994. Normal, e cea mai frumoasă experienţă, dar şi cea mai mare performanţă pentru fotbalul românesc!
Cum ai ajuns în lot? Erai cel mai tânăr acolo…
Universitatea luase Cupa, în 1993, iar campionatul l-am terminat pe 2. Aveam apărare tare la Ştiinţa, avea de unde alege selecţionerul. Eu fusesem promovat de Iordănescu în preliminarii, am şi fost titular cu Lituania, într-un 3-0. Pe vremea aia, ţările astea mai mici erau net inferioare nouă la fotbal.
Cum a fost cantonamentul de la Bormio, dinaintea Mondialului? Cam toţi foştii tăi colegi se vaită…
E, n-ar trebui să se plângă chiar toţi! Stranierii nici nu au venit acolo de la început, pe noi, ăia tinerii, a picat greul…
Îţi aminteşti ceva deosebit?
Am visat pantele alea nopţi la rând! Iar singura relaxare a fost când am ieşit să vedem barajul de promovare al celor de la Brescia, unde juca Hagi şi ce români mai erau… Ştiu că Gică a dat două goluri şi echipa lui Mircea Lucescu a promovat în Seria A. Le-am făcut galerie serioadă acolo, pe stadionul ”Rigamonti”…
Despre meciurile din America…
E, las-o mai uşor cu mine! Eu am stat pe bancă, era mai plăcut, aveam aer condiţionat. Eu am intrat şi cu Columbia, şi cu Argentina, la trecerea timpului. Să ştii că eu nu m-am considerat mare jucător, am fost sparring pentru Generaţia de Aur. A fost la un pas să intru şi cu Suedia, la 2-1, în prelungiri, nea Puiu ne scosese la încălzire pe mine, pe Gâlcă şi pe Mihali… N-a fost să fie! Păcat!
Lumea era pe stradă în România, aclamându-vă…
Ne-a pus, la moment dat, nea Puiu nişte imagini, dar comunicare era slabă. Nu exista internet, nu prea aveai acces la informaţie…
Mulţi dintre băieţi cred că se putea cuceri chiar Cupa Mondială.
În fotbal orice e posibil, uite, Suedia a întors meciul cu noi în zece oameni…
Ai rămas cu un suvenir de pe acolo?
Tricoul lui Freddie Ljungberg, dar care l-am luat de la meciul amical cu Suedia, 1-1 înainte de turneul final. Tricourile? Multe le-am dat unui colecţionar român, care stătea în america. A stat atât pe capul meu, încât, să scap de el, i-am dat echipamentul în care am jucat. Recent, am văzut că le-a scos la vânzare pe ebay…
Mai ajungem şi noi la un turneu final mondial?
Cine ştie, poate să mergem. Generaţia e bună, la Euro te califici mai uşor, de Mondiale am fost aproape, ne-au bătut grecii în baraj.
I-a marcat pe Sony Anderson, Ikpeba sau Henry
Papură a jucat în străinătate la Rennes (Franţa), Beitar Ierusalim (Israel), AEL Limassol (Cipru), dar şi la a doua echipe în China. ”În acea vreme, era greu să prinzi un angajament în campionate puternice. Era voie doar cu trei străini în lot, pe foaie erau doar 16 jucători, se efectuau doar două schimbări… La vremea aia, în Franţa, eram doar eu şi Mihali. La Rennes, am prins cei mai tari adversari din cariera mea. Brazilianul Sony Andersson, nigerianul Ikpeba Nosa, francezul Thierry Henry, toţi de la Monaco, Weah şi Rai, de la PSG…ce fotbalişti…”, îşi aminteşte fostul fundaş central, care, după ce a jucat la FC Naţional, a avut o ofertă şi de la Toulouse: ”Nu mai ţin minte de nu s-a concretizat… Cert e că m-am învăţat să nu regret nimic, altfel aş înebuni”. Liber de contract, ”Papi” aşteaptă propuneri.
Acuzat de blaturi pentru pariuri
În 2005, Papură devenise persona non-grata în Bănie, fiind acuzat de fani şi de presă că joacă la pariuri pe meciurile propriei echipe. ”Am jucat o singură dată pe Craiova, acasă, cu Bacăul, şi am pierdut, şi, de atunci, nu am mai pariat”, se apăra ”Papi” în presa vremii. A şi dat în judecată ziariştii, ”însă cu presa nu poţi câştiga războaie”. Fan AC Milan, ”Papi”, care a început fotbalul la 22 de ani, nu era căsătorit în 1994, însă acum are o fată şi un băiat. Argentianul Fernando Redondo e jucătorul său preferat.