Aflat la penitenciarul Poarta Albă, unde ispășește o pedeapsă de șase ani și patru luni în dosarul transferurilor de fotbaliști în străinătate, Cristi Borcea a intrat în depresie. ”Cristi Borcea a început să facă din ce în ce mai des atacuri de panică. Asta pentru că pur și simplu nu-i vine să creadă unde a ajuns. El care avea tot ce-și dorea și putea merge oriunde în lumea asta, a ajuns acum să-și facă nevoile într-o hazna sordidă și să doarmă alături de alți nouă condamnați într-o cămăruță îngustă. Simte că se sufocă”, a declarat, pentru Libertatea, Miron Cozma.
Probleme în afaceri
Pentru a beneficia de clemența justiției, Borcea a achitat tot prejudiciul pe care l-a stabilit instanța în cazul său. ”Cristi Borcea nu numai că a achitat tot prejudiciul, cifrat la trei milioane de euro, din care 2,5 milioane penalități, dar este singurul dintre cei condamnați în «Dosarul transferurilor» care a făcut acest lucru. Mai mult, în cazurile vânzărilor de fotbaliști de la Dinamo, el a fost împuternicit să facă tranzacțiile de către Consiliul de Administrație al clubului. Adică a executat niște ordine «de sus». La dosar există și o declarație în acest sens a lui Nicolae Badea (n.r. – fost șef al CA de la Dinamo)”, ne-a dezvăluit Cozma.
Conform unor apropiați ai fostului acționar al ”câinilor”, acesta are la firmele sale din toată țara aproximativ 1.500 de angajați, care nu știu ce le va rezerva ziua de mâine. ”Îi e din ce în ce mai greu lui Borcea cu afacerile, în condițiile în care are de plătit anual impozite la stat de 50 de milioane de euro. În plus, are nevoie de tratament și supraveghere medicală, el fiind operat pe cord. Nici problema cu mercurul din sânge nu și-a rezolvat-o”, l-a compătimit pe Borcea fostul lider al minerilor din Valea Jiului.
Nețoiu o duce regește
Dacă Cristi Borcea nu-și revine din șoc, Gigi Nețoiu, un alt condamnat în ”Dosarul transferurilor”, o duce bine în penitenciarul din Craiova, unde își execută pedeapsa. Cel puțin așa susține Miron Cozma: ”Lui Gigi Nețoiu îi merge bine în pușcărie, o duce regește acolo. E pe mână cu garda, este favorizat de către cei care îl păzesc.
Nu face el ce vrea, dar are o cameră curată și se duce regulat la muncă. Vorba vine că lucrează, timpul trece, zilele libere se adună. Putea să rămână cu ceilalți condamnați în «Dosarul transferurilor», dar a vrut să se separe de ei, să-i uite”.