Cristi Pustai a recitat o poezie, după Gaz Metan Mediaș – Concordia Chiajna 2-1. Fascinanta poveste a antrenorului care n-a înjurat niciodată / VIDEO

Cristi Pustai are o poveste de roman. Actualul antrenor de la Gaz Metan a renunţat scârbit la fotbal, pentru a se dărui matematicii, activând ca profesor de liceu în Mediaş. A revenit pe nepusă masă în circuitul fotbalistic, la început ca ofiţer de presă, apoi ca director sportiv şi ca antrenor la una dintre grupele de juniori pentru ca, într-un final, să i se pună la gât şi ”medalia” de ”principal”.

Fost fotbalist mediocru, Pustai are o vorbă după care se conduce în viață: ”Este important să ştii când trebuie să te întorci cu spatele în relaţia cu fotbaliştii. Există o vorbă: «Cu cât eşti mai orb, cu atât lumea o vezi mai bine!».

„Nu ştiu dacă mă credeţi, dar n-am înjurat niciodată pe cineva! Nu înjur deloc. «Defect» de creştere! Şapte ani de-acasă! Pe părinţii mei nu i-am auzit niciodată înjurând”. 

Ultima oară am fost fotbalist la Chimica Târnăveni, în Divizia B, Pustai a luat-o de la zero în ”civilie”. ”În 2000, am renunţat de tot la lumea fotbalului. Am decis să-mi schimb meseria. Mi-am luat atestatele necesare şi am devenit profesor de matematică. Erau zile în care aveam şi câte patru serii de elevi la meditaţii: de clasa a IX-a, de clasa a XII-a. A trebuit să mă descurc. În 2003, cei de la Gaz Metan Mediaş m-au chemat la club. Am activat la început ca ofiţer de presă. Apoi, pe vremea lui Neluţu Sabău, am fost director sportiv, al doilea după preşedinte. În 2005, s-a ratat promovarea în prima ligă, cu Sabău la echipă, apoi am preluat o grupă de copii, cea în care era şi fiul meu. Am urcat, am coborât… Apoi am revenit la prima echipă, ca antrenor principal. Am luat echipa pe locul 15, cu «minus 8» la adevăr, şi am salvat-o de la retrogradare, aducând-o pe zero la «adevăr».

Se ratase promovarea cu Neluţu Sabău, în 2007. Atunci am venit eu la echipă, mai exact pe 10 martie 2007. În retur, eram şi profesor la liceu, dar pregăteam, în paralel, echipa! N-am lipsit de la niciun antrenament, şi nici de la orele de curs. Revenind la activitatea de jucător, am evoluat 17 ani în «B», dar n-am niciun minut în «A» sau în «C». Din 1984 până în 2000, am dat vreo 150 de goluri. Am avut oferte de transfer, dar să spunem că nu m-am urcat la timp în tren”. 

S-a recăsătorit la 34 de ani, are o fată botezată Hiperborea

Greutăți a avut și în viața de familie. ”În 2001, la 34 de ani, am divorţat de femeia cu care am un băiat. Actuala mea soţie este filoloagă, lucrează ca bibliotecară în Mediaş. Ea este pe latura umanistă, iar eu sunt pe cea reală. Nici nu ştia că am jucat fotbal când am cunoscut-o. 

Să vă spun ceva. Nu ştiu dacă mă credeţi, dar n-am înjurat niciodată pe cineva! Nu înjur deloc. «Defect» de creştere! Şapte ani de-acasă. Pe părinţii mei nu i-am auzit niciodată înjurând. Cu jucătorii am o relaţie normală, bazată pe respect. Sancţiunile pentru jucători sunt normale. Avem regulament de ordine interioară. Cine greşeşte, acela plăteşte. Căpitanul de echipă adună banii de pe urma amenzilor. Banii îi folosim să ieşim în oraş, la o pizza. Dar la Mediaş nu se bea, nu se consumă alcool! Sita a cernut la echipă şi au rămas doar jucători-model. Nu sunt cancanuri, precum la alte formaţii. Le interzic jucătorilor să stea pe internet noaptea. La ora 22.00 le iau laptopurile. Mă mai enervez şi eu. Îl mai fac pe câte unul «nesimţit», dar nimic în plus. Apoi, mă duc să-i cer scuze. De ce să protestez la adresa arbitrilor? Schimb cu ceva decizia lui din teren, rezultatul final? Nu prea sunt eu băiatul ăla bun, stai liniştit! Aşa este, dar să ştii că, atunci când ridic tonul, nu se aude zumzet în vestiar! Nu mi se întoarce vorba. Eu mă enervez însă astfel. Cum fac atunci când îmi ies din minţi? Merg mai apăsat (râde)”. 

”Nu am complexul antrenorului de provincie. Nu-mi este frică de nimic. Să fi fost un bun jucător te ajută într-o primă fază, ca să stăpâneşti vestiarul. Dar priorităţile se schimbă. Acum 20 de ani, nu trebuia să fii un bun informatician, ca acum. Meseria va solicita calităţi noi, în viitorul apropiat. Trebuie să fii un bun tactician, dar şi un bun psiholog”. 

Fan al poeziei lui Păunescu, ascultă folk

Superstiție: ”În ziua meciului, la ora 9.00, îmi sun soţia, apoi îmi inchid telefonul. Şi le recomand şi jucătorilor mei să facă la fel în ziua jocurilor”.

Timpul liber: ”Îl petrec cu familia. Am un băiat, Chris, despre care v-am spus mai devreme, are 17 ani, şi o fată, Maia Hiperborea, născută pe 26 mai 2006. Doctoriţa de la spital mi-a spus că, de 20 de ani de când lucrează acolo, n-a mai auzit un astfel de nume. Sunt un fan al poeziei lui Adrian Păunescu. Ascult muzică folk”.

IERARHIA LUI PUSTAI: ”Pentru mine, numărul 1 este Mircea Lucescu! După el, urmează o pauză, apoi restul antrenorilor români. Nu vreau să-i supăr cu asta pe Emeric Ienei, Anghel Iordănescu şi pe alţii ca ei, dar aceasta este părerea mea. Dacă ar scoate cărţi mai multe Lucescu, i le-aş citi pe toate. Ducem lipsă de material didactic din partea antrenorilor noştri de valoare, mă refer la literatură de specialitate. Dintre toţi, Cornel Dinu scrie cel mai mult”.

Citește și: