ComenteazăCumva în compensație, startul returului a oferit un pic de tensiune și dramatism, generate de marea surpriză din Ghencea, de egalul de la Giurgiu al Concordiei și de interesantul derby oltenesc de la Tg. Jiu. Plusul de atracție a existat însă numai la nivelul rezultatelor, nu și la cel al spectacolului în sine.
Microbit cu ștate vechi, m-am zgâit, printre altele, preț de două ceasuri, și la dezolanta reprezentație de la Piatra Neamț. Realizând imediat că se naște un subiect, deși ignorat pe moment: primul management exclusiv străin din istoria Diviziei A/Ligii I!
Rămasă cu doar câțiva dintre titularii toamnei (Larie, Camora, Muniru, Deac, Tadé și, parțial, Jazvić și Jakolis), CFR Cluj a rezistat cu om în minus preț de 75 de minute, răstimp în care a avut, totuși, cele mai mari ocazii de gol. Ceahlăul, cu o prestație jenantă, parcurge o etapă dramatică a existenței sale.
Sunt îndeajuns de hârșit pentru a nu mă grăbi să dau verdicte, dar prima impresie este, exprimându-mă elegant, deplorabilă. Se știe, noul administrator delegat al nemțenilor, Angelo Massone, pusese ochii inițial pe Rapid, administratorul judiciar de la acea vreme blocând tranzacția în lipsa unor garanții cât de cât solide ale italianului. Acesta s-a mai alintat o vreme amenințând cu ipotetice acțiuni în justiția noastră independentă, dar ulterior a cotit-o spre Ceahlăul, club ajuns în moarte clinică după duiumul de probleme ale patronului spiritual și material, Gheorghe Ștefan.
Massone a plecat la drum cu un staff subțire și cu o strategie așijderea. Probabil în calitate de prieten, Riccardo Ronca (apărut, abia acum vreo trei ani, ca team-manager la modesta Salernitana) ar fi nr. 1 în club. Secondat inițial de Renzo Rossi, personaj care se vântură de multă vreme pe la noi, dar care n-a reușit să depășească statutul de prieten al lui Bergodi. Massone, se zice, s-ar fi convins repede de Rossi, retrogradat din statutul de director sportiv, team-manager (ceva de genul ăsta), în postura de antrenor secund. Mai nou, a apărut în organigramă un alt nume cu rezonanțe latine, Roberto Parilla, vicepreședinte CA.
Nici cu banca tehnică n-a nimerit-o mai bine Massone. Poate, ca marketing, în Italia Ze Maria ar fi constituit un pol de atracție, dar mă îndoiesc sincer că nemțenilor le-a stat inima-n loc auzind cine le-a călcat tărâmul. Fost jucător al Interului și internațional brazilian, alesul lui Masone are un CV cvasi-inexistent ca antrenor, cu două apariții meteorice, ambele prin 2010, la Group Castello și Catanzaro! După cum a jucat acum Ceahlăul („verificată” în iarnă de echipe italiene de mâna a treia), inactivitatea de aproape cinci ani a lui Ze Maria nu mai poate surprinde pe nimeni.
În privința așteptatelor investiții ale noului patronat, tăcere absolută, deocamdată. Se vorbește despre un proiect ce include o „mare academie de tineri”, dar, până una, alta, cert este doar că echipa a pierdut câteva piese tinere importante, căpitanul Achim, Marc și Pavel, iar un internațional de juniori, Căruță, este trimis pe la formația secundă, ultima în seria I a Ligii a III-a, cu două puncte acumulate în tot turul. Adică, un mediu unde poate progresa…
La prima trupă n-are loc pentru că – Massone fiind impresar „la bază” – au sosit, bineînțeles, câțiva străini, pe care îi identifici cu greu pe site-urile de specialitate: Vono (27 de ani), B. Marković (29), Chirieletti (27), Buden (29), Kneif (23) și Sialmas (29). Plus doi români, Aldea și Balint, dați afară de la Steaua (via Câmpina) și Rapid. Greu de înțeles, că vorbeam de strategie, de ce să aduci un al patrulea portar, italianul Vono, pe care îl dibuiești ultima dată prin 2012, la Livorno, sau ce mai să mai faci cu un alt fundaș stânga, anonimul Kneif, când mai aveai doi în lot, Cazan și Slavikas, plus unul, Țepeș, care-ți juca pe ambele benzi?
Întrebări destule, multe nerostite încă, în privința viitorului incert al unei echipe care, vă reamintesc, astă-toamnă a bătut totuși Steaua, în Ghencea, și pe Pandurii, la Tg. Jiu. Și asta având pe bancă tot un fost fundaș, nu la fel de celebru ca Ze Maria, dar parcă mai antrenor ca brazilianul, Florin Marin. Afacerea seamănă cu un melanj de disperare (locală), teribilism, inconștiență și ignoranță (importate), dacă n-o fi vorba doar despre șmecherie ieftină!
Dar când o fostă glorie locală din apropiere, rafinăria RAFO Onești, se duce liniștită la casat, cu acceptul tacit al guvernului, pe cine să mai intereseze faptul că unei alte echipe de fotbal i se calculează „ajutorul de înmormântare”? O singură palidă alinare ar fi. Sicriul pare urcat, în cazul de față, pe umărul străinilor, nu pe-al nostru.