Cristian Costache
Fotbal 
| Sport | Fotbal 
Comentează
| Sport | Fotbal Cristian Costache despre irosirea în comunicate cu subiecte derizorii și evitarea adevărurilor dureroase: ^Larma Protestelor False
Actualizat pe 08 dec. 2014, 23:51
Comentează Poate o să vă mire, poate nu, dar, având pe tapet victoria mincinoasă a CFR-ului la Mioveni, umilința istorică suferită de Dinamo la Giurgiu, cazul „Steaua fără nume” (cândva, un concurs de lansat talente, gen Vocea României, astăzi, un slalom ciudat prin hățișuri juridice) sau ceasul de bilanț sunat de finalul turului Ligii I, mintea mi s-a blocat în povestea masorului gorjean împușcat (aproape că nici nu se mai impun ghilimele) de Comisia de Disciplină a FRF!
Să amendezi un om în asemenea hal, 11.340 lei, adică mai mult de 2.500 de euro, pentru nu se știe de fapt ce, frizează sau prostia, sau bătaia de joc.
Prin ricoșeu, e musai de rememorat comunicatul celebru postat pe site-ul LPF, acum vreo trei săptămâni, prin care ni se explica, detașat, superior, zeflemitor chiar, că nu s-au putut identifica 15 oameni „bine pregătiți, integri” care să împartă legea în fotbal și de aceea au fost predate comisiile către FRF!
Cedarea acestora n-a fost decât o manveră voit strategică. Deciziile acestora i-ar fi dat doar bătăi de cap președintelui LPF, pus în funcție de cluburi care nu aveau cum să nu se considere, la un moment sau altul, nemulțumite.
Altădată o armă în mâna lui Dragomir, care-și regla adversitățile învârtind deasupra capului paloșul amenzilor, suspendărilor sau al altor lovituri similare, acum ar fi putut periclita „concordia” generală pe care a scontat și scontează Iorgulescu.
Totul s-ar putea transforma însă, cât de curând, într-o armă cu două tăișuri. Deranjate de cazuri precum Mureșan sau Șeroni, cluburile s-ar putea considerate trădate de această fugă de răspundere. Nu-i exclus ca lumea să-și amintească, poate, că principala armă electorală a actualului președinte al LPF, drepturile TV, are un viitor imediat incert, luând în calcul audiențele derizorii ce nu pot amortiza investiția în difuzarea Ligii I, sau că sprijinul politic acordat lui Iorgulescu nu s-a materializat în nicio măsură de relaxare fiscală.
Acordarea de ajutoare financiare foștilor fotbaliști poate însemna ceva, dar numai în planul imaginii, nu și în cel al construirii unui viitor oarecare. Dacă, la un an de la instalarea noii conducerii lepefiste, asta ar fi ținut loc de vreun bilanț, ceva, am zice că ținta a fost ratată cu succes.
Fotbalul nostru abia își mai trage sufletul și realizările marcante ale noii (?) conduceri sunt reprezentate, pe lângă plânsul pe umărul Stelei, pe marginea arbitrajelor, după ce Oțelul fusese făcută varză cu fluierul, doar de primirea LPF într-o comisie europeană care nu știu să fi adus vreun plus fotbalului dâmbovițean și de participarea la un Dialog Social European având ca temă noile contracte pentru care nu prea mai găsim pe cine să semneze în dreptul angajatorului!
Nu s-a auzit, până acum, de nicio inițiativă legislativă forțată de către LPF ori de vreo întâlnire a conducerii acesteia cu mediul de afaceri, pentru a încerca atragerea investițiilor fără de care fotbalul n-are viitor. N-a fost pusă în discuție publică nicio propunere de schimbare profundă: poate plafonarea valorii contractelor jucătorilor, poate impunerea unui număr redus de străini, stimulând valorificarea talentelor locale, poate… dar, hai să-i mai lăsăm și pe „manageri” să inoveze!
Bănuiesc că forțarea unor discuții de genul ăsta ne-ar putea aduce beneficii, nu demonizarea arbitrajelor sau a comisiilor. Acestea din urmă sunt efectele, nu cauzele. Drama fotbalului românesc nu stă – așa cum, fals, profețesc unii – în descurajarea de către DNA a oamenilor cărora le trece prin cap să investească, ci în lipsa unui „proiect de țară” care să resusciteze un fenomen social, fotbalul, căruia i s-a cerut mereu să umple găleata, dar nu i s-a pus nici măcar o mână de fân în iesle.