Categoria grea a boxului profesionist trăieşte de ani buni în umbra supremaţiei categorice a fraţilor Klitschko. Sub ei, zeci de alţi boxeri au ”mişunat” în această perioadă, agitându-se ca într-un viespar, pentru a obţine, pe rând, şansa unui meci pentru titlu cu unul dintre fraţii-campioni. Şi, pe rând, fiecare a coborât din ring la fel cum venise. Adică, fără vreo centură mondială, ba şi bătuţi bine, ca bonus. Abia după retragerea lui Vitali, cel puţin la versiunea WBC, unde deţinea centura, outsiderii au găsit o portiţă spre glorie. Deocamdată, de ea a profitat americanul Bermane Stiverne, actualul campion WBC.

Printre aceşti grei care îi tot ”fac cu mâna din larg” lui Wladimir este şi gălăţeanul adoptat de germani, Cristian Ciocan. Numele luat ca boxer, Hammer, este, probabil, singura legătură serioasă cu Wladimir Klitschko, dată de asemănarea cu supranumele marelui campion, ”Steelhammer”(”Ciocanul de oţel”). Altfel, nu văd cum un boxer ca Ciocan chiar poate să se gândească serios la o confruntare cu acesta, care mă tem că s-ar termina cu un masacru. Dar, ca să fiu original, speranţa moare ultima, nu-i aşa? Iar cei îndrăzneţi vor fi răsplătiţi.
Oricum, chiar şi cu un palmares de 16 victorii şi 3 înfrângeri obţinut cu oponenţi de nivelul 2 şi 3 al categoriei, putem constata că Ciocan se află pe un suprinzător loc 6 în ierarhia versiunii WBO, cea mai importantă organizaţie în afara celor ”trei mari”: WBA, WBC şi IBF.

Iar mirarea se prelungeşte când pe locul 15 îl găsim pe viitorul lui adversar din meciul de vineri, brazilianul Irineu Beato Costa Junior. Despre el, numai de bine, în sensul că e neînvins, adunând, în schimb, până acum 15 victorii, dintre care 13 prin KO. Dar ce relevanţă poate avea un palmares obţinut fără să boxezi în afara Braziliei şi în faţa unor adversari de care poate doar găştile de stradă din Sau Paulo au auzit, nu ştiu. Totuşi, Costa Junior e mândrul posesor al unei centuri, cea – se putea altfel? – WBO Latino, ceea ce mă face să mă întreb dacă lupta de sâmbătă va fi totuşi programată pe durata a 8, 10 sau 12 reprize, ultima variantă fiind dedicată oricărei confruntări pentru o centură, oricare ar fi ea.

La urma urmei, Ciocan putea să aleagă să boxeze cu un alt român, Răzvan Cojanu, clasat pe locul 16 în aceeaşi ierarhie WBO. Stabilit de câţiva ani în SUA, Cojanu, un „greu” cu statură impresionantă, de 2,02 m, deţine, din această vară, titlul WBO Asia-Pacific. Ar fi fost o încleştare chiar interesantă. Cel puţin pentru noi, românii.

N-am nimic cu Ciocan, chiar îi doresc o carieră frumoasă în continuare, mai ales că are doar 27 de ani, dar pentru a convinge pe cineva de valoarea lui va fi nevoie, totuşi, să-şi dovedească abilităţile măcar într-un meci, două, cu pugilişti din top 10 mondial, înainte de a arunca ”buzduganul” – mai mult publicitar – al provocării lui Klitschko. Să zicem, ”măcar” cu polonezul Tomasz Adamek sau cubanezul Odlanier Solis. Nici măcar Taras Bidenko, adversarul iniţial din gala programată vineri, nu mai are vreo cotă importantă în boxul actual, nici nu mai e boxerul de acum un deceniu când îl făcea KO pe un Constantin Onofrei.

La nevoie, uite, sunt de acord chiar şi cu „bietul” american Chris Arreola, clasat, absolut ciudat, doar pe locul 20 în topul întocmit de un site, totuşi, ce-l ştiam serios şi profesionist, boxrec.com, în vreme ce Ciocan ocupă un meritoriu loc 13. E, hai, măcar cu fostul campion Ruslan Chagaev care, ce să vezi?, e pe locul 21 în acelaşi top.

În fine, una peste alta, să-i ţinem pumnii lui Ciocan, vineri, în lupta din cadrul galei ce va fi transmisă la televizor şi în România, de canalul sport.ro, începând cu ora 20.00.

Chiar mi-aş dori să învingă, deşi, în privinţa provocărilor către Klitschko l-aş sfătui să se mai gândească. „Rocky Balboa” a fost doar un personaj de film, oricât s-ar fi inspirat Stallone din viaţa unuia sau altuia dintre boxeri. În realitate, s-ar putea ca lucrurile să iasă mult mai urât, mai dureros…

Urmărește-ne pe Google News